De la tatăl deștept – pentru copilul tâmpit

Tu ești chiar tâmpit! La capul tău sec…!

E un fragment dintr-o declarație… părintească, făcută pe stradă – așa, ca de la tată la fiu.
Băiatul avea vreo 10 ani și părea familiarizat cu acest tip de muștruluială. Tatăl era furios – din glas, dar avea o figură care nu exprima nimic.
Așteptam la semafor. Ei doi și cu mine. Eu nu făceam parte din plan căci, în momentul în care m-a văzut, bărbatul s-a rușinat și și-a înghițit cuvintele.

Puțin mi-a păsat de rușinea lui. Dar vorbele mi-au ramas întipărite adânc, în minte. Din păcate, sunt încă mulți părinti care fac educație – cred ei – cu parul și cu jigniri. Ce să le vorbești lor despre dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului…? Ce pretenții să ai, mai apoi, de la copiii pentru care „te iubesc” și prostule” sună la fel…? Or, de la cei pentru carete iubesc” nu sună în niciun fel?
Tatăl s-a rușinat pentru că l-am auzit eu, nu pentru ceea ce a spus, nu pentru că și-a jignit copilul. În intimitate, rușinea nu există. Dar există, din păcate, consecințe. Pentru fiecare dintre faptele și vorbele noastre.

ciuperci otravitoare

Vezi și: ce înseamnă să-ți drăcuiești copilul (sau pe oricine altcineva)

Vezi aici „modele” de:

* limbaj și educație de tată

* limbaj și educație de mamă

Dorește-ți să te implici din tot sufletul în educația copilului tău! Dincolo de iubirea pe care o oferim copiilor, a-i crește e o știință! Participă la cursuri de parenting, citește cărți, informează-te, implica-te!

P.S.: Sunt și copii care folosesc cuvinte usturătoare atunci când se adresează părinților. Și aici, într-o primă fază, e tot vina celor mari, care n-au știut să se implice, să educe, să se impună (și nu ma refer la forță), să-i învețe respectul. [Și eu am facut-o pe mama vacă încălțată, recunosc – dar una e prostia copilarească și alta e jignirea pe bune.]

S-ar putea să-ţi placă şi...

6 comentarii

  1. Cursurile de parenting sunt foarte bune. Am participat si eu la unul acum vreo 2 ani, intr-un moment cand nu mai stiam cum sa ma inteleg cu copiii. E greu pentru generatia noastra sa fim calmi si sa stim cum sa lucram cu copiii daca nu ne invata cineva, mai ales ca noi am fost crescuti cu „bataia e rupta din rai”.

    1. Eu am primit cele mai bune lecții de parenting direct din familie. Din punctul ăsta de vedere, sunt o norocoasă!

  2. Mi-am adus aminte o pățanie de când aveam vreo șase, șapte anișori și când, având o altercație cu un verișor de aceeași vârstă dar venit de la oraș(i-am aruncat o găleată cu apă în față și l-am ,,murat” bine), bunica m-a făcut,,vacă încălţată”! Nu m-am supărat atunci decât că a zis încălțată și eu eram descălţată!
    Apoi, când am mai crescut, mare haz am făcut pe seama asta pentrucă știam cât de mult ne iubea bunica pe toți, deopotrivă!
    Si, da! Nici eu nu sunt de acord cu jignirile pentrucă astea dor mai tare decât orice, știm de pe propria piele ca să zic așa si totuși, uneori ne mai scapă…

    1. Motivul de supărare a fost cel mai simpatic! 🙂
      Da, de multe ori jignim sau greșim. Și-o să continuăm s-o facem… Dar e important și ceea ce urmează după momentele în care toate astea ne mai scapă. Să ne lumineze Dumnezeu și să vindece El acolo unde noi suntem neputincioși!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *