Și eu am spus lucruri trăsnite…

6 martie 2009 /

Am fost un copil nebătut. De aceea, când nanul meu a vrut să mă sperie și mi-a spus supărat: Ei, lasă, că acum scot cureaua!, eu i-am răspuns fără să clipesc: Nu scoate cureaua, că cad papadonii!
Mă jucam pe pat, iar tata s-a apropiat de mine. Ce faci, bătrâna mea prietenă? L-am privit atent și, cu toată seriozitatea unui copil de 4 ani, i-am răspuns: Bine, bătrânul meu prieten!
Într-o zi, mama m-a supărat tare. Probabil că inițial o supărasem eu, dar asta nu mai conta… Când toate păreau să se liniștească, am început să plâng. Ce mai ai acum?, tot încerca mama să afle. Eu refuzam să comunic. Mi-a trecut ceva prin minte. Nu-ți spun, că te superi pe mine. Mama mă asigura: Nu mă supăr, promit!. Și, într-un final, m-am lăsat înduplecată. Mi-a trecut prin minte că ești o vacă încălțată!

nykoss

6 martie 2009 at 19:21 Răspunde

Aveai o spontaneitate sclipitoare:)). Mama ta ce a zis cand i-ai zis cuvintele alea?
anda_elena

6 martie 2009 at 19:40 Răspunde

Saraca… a facut niste ochi mari, mari! Nu cred ca i-a picat prea bine, dar promisese sa nu se supere… nu?:)
Elenuk

6 martie 2009 at 20:43 Răspunde

foarte faine ganduri si marturisiri uluitoare..citesc cu placere randurile tale si nu incetez sa ma minunez de ce-ti poate capshoru’…tine-o tot asa
Pingback:

23 octombrie 2012 at 21:04

Vinovății și bucurii de mamă : Şapte pietre