Palma care te trezește la viață

Astăzi, mi-am început ziua minunat! Am primit, printr-un comentariu, un mulțumesc neașteptat de la organizatorii concertului care s-a desfășurat săptămâna trecută, la Teatrul Național. Gestul a fost unul deosebit. Cu atât mai mult cu cât scriu de atâtea ori despre lucruri care-mi plac, fără să fiu plătită pentru asta și fără să-i pese cuiva că l-aș promova.
A doua surpriză a venit de la prietenii de la Icar Tours, care au apărut în redacție cu un dar Epic! Am primit o ofertă de vacanță și un deliciu de la Gramma Wines! Probabil, în amintirea atâtor peripeții petrecute împreună! 🙂 Mulțumesc!

Mai spre după-amiază, întoarsă de pe teren, aflu că pietrele mele sunt cap de afiș în Ziarul de Iași! A treia surpriză, nu? 🙂 Mai, mai să mă umflu în pene! Se cuvin mulțumiri celor care sunt suficient de cu capul pe umeri, încât să facă distincția dintre un blogger și un redactor de la un cotidian local concurent – chiar dacă cele două caracteristici zac în aceeași persoană.

După trei surprize… era timpul să se mai întoarcă roata. Nu de alta, dar trebuie mereu să fiu conștientă că binele nu mi se cuvine, pur și simplu. Trebuie să știu că mi-e imposibil să fiu pe placul oricui. Și, până la urmă, să conștientizez că nici n-am nevoie doar de prieteni în jur.  Așa că, trei palme au venit simultan. Cu un comentariu pe blog, unul în ziar și unul pe pagina de Facebook a blogului. Tind să cred că toate de la aceeași persoană – sau, poate că nu.
Comentariul din ziar l-am ignorat.
Comentariul de pe blog nu l-am acceptat – pentru că era extrem de grosolan și trona pe spațiul meu privat, acolo unde nu oblig pe nimeni să intre. Scrierea lua apărarea unei pisici – pe care o cunoaște personal supăratul – pe care eu am jignit-o (iertat să-mi fie) și pentru care a trebuit să îndur să fiu făcută în fel și chip. Dacă cineva nu s-a prins… eu nu mă luasem de pisică – ci de oamenii care o încuiaseră acolo. Pe o perioadă de câteva zile, timp în care magazinele au fost închise!
Comentariul de pe pagina de FB – și tot ceea ce a urmat – a fost aprobat. Pentru că nu mă dau în lături de la a fi judecată. Așa am aflat că am unul dintre cele mai proaste bloguri, că sunt obtuză, neinteresantă, ștearsă, penibilă, cre(ș)tină, netalentată, fadă, caraghioasă, habotnică, îmbrobodită, acră, mărginită, scârboasă. Coincidență – sau nu! – tot la postarea cu pisica din vitrina de pe Ștefan s-a ajuns. De ce oare?! 🙂 Acolo povesteam că, inevitabil, în timpul campaniilor umanitare în care strâng haine, se mai găsește și câte un puricuț care să intre, nepoftit, în viața noastră. Concluzia omului, care nu s-a sinchisit să afle în ce constă o campanie, cum desfac eu tot și pozez și cum depozitez sacii prin fiecare cotlon al casei a fost: „Cum au ajuns copiii tăi să ia purici de la hainele donate în campanii? Obișnuiești să bagi mâna în lucrurile altora?” 🙂

Cred că surpriza totală a serii a fost faptul că nicio jignire nu m-a atins. Că am primit fiecare cuvânt urât ca pe o binecuvântare! Da, știu că poate suna total aiurea. Însă, într-o zi plină de bine, în care tindeam să aspir, cu gândul măcar, la o mențiune de buricul pământului, omul cel rău mi-a reamintit ce-i smerenia! Tocmai el, care își imaginează că mă dau cu capul de podele, în momentul în care fac o închinăciune! Tocmai el – care și-a dorit să mă înjosească, printre altele, și pentru credința mea – m-a aruncat în brațele lui Hristos! Într-o clipă în care aș fi riscat să alunec de acolo!
Prin urmare, nu trebuie decât să-i mulțumesc! Pentru o nouă lecție primită astăzi. Și să-i răspund, și aici, cu ceea ce am încheiat pe FB:
Asa este. Ai perfectă dreptate :). Fix, parcă mă cunoști de o viață! Sunt fadă, îmbrobodită și mă dau cu capul de podele! Sunt exagerat de acră și de tristă și bag mana în sacii care stau cu săptămânile la mine în casă, în timpul campaniilor – doar ca să scot puricii de acolo! 🙂  Să-ți mai mărturisesc ceva! Cu cât mai multă mizerie arunci în mine, cu atât mai bine mă simt! Poate că sunt masochistă. Ori, poate îmi doresc ca scuipând tu veninul spre mine – să ai puterea de a zâmbi spre altcineva! O noapte liniștita îți doresc!

O noapte liniștită și vouă, dragii mei dragi!