Feisbuci la mare

Îmi fac și eu veacul, ca tot omul, pe Facebook – și nu încetez să mă minunez! Din ce în ce mai des… simt că primesc prea multe explicații! Prea multe amănunte personale – de nici n-aș mai vedea, în unele contexte, rostul serviciilor de informare sau al detectivilor! Nici măcar rolul paparazzilor!
Lumea se prezintă în toată splendoarea, în toată… naturalețea?!, fără să mai păstreze nimic pentru sine. Deschiderea e bună – dar, totuși, chiar atât de multă deschidere?!

De sezon și de super efect sunt acum pozele de la mare – sau, oricum, de undeva, de la plajă. Alea în care ne batem în costume de baie, în slipi, în țâțe, în burți și în… șunci!
Nu sunt prea pudică și am o bucată bună de vreme de când mă simt bine în pielea mea – cu toate defectele din dotare. Dar, probabil că, dacă nu demonstrez asta pe Facebook, rămân o încuiată, nu?! Pentru că, se pare că femeile sunt mai puțin femei, dacă nu-și arată trupul sau dacă nu permit altora – soți, prieteni, amici – s-o facă. Pentru că, un colăcel, doi, trei… parcă nici nu se mai văd atunci când unii sau alții încep să comenteze: Oooo, sexi!!!, Vaiiii, ești atât de frumoasă! și altele de genul, în diverse limbi ale oamenilor și ale animalelor.
Nici bărbații nu se lasă mai prejos. Se laudă cu mușchii, cu burțile pline de bere, cu piepturi ce ar necesita, de multe ori, sutien! Ei sunt mai receptivi la glume, țin isonul comentariilor și se consolează, în mintea lor, că sunt cool.
Isteria asta a prins. De la adolescenți rebeli, până la oameni mari, cu familii și responsabilități – mai toți își arată formele, direct – fără să mai pună imaginația privitorului la muncă. E un soi de campanie – Hai să ne dezbrăcăm pe Facebook! Că, doar nu ne punem numai copiii în fundul gol – ar fi chiar dezolant ca ei să aibă mai multe like-uri decât noi!

Nu știu ce să cred. Probabil (nu știu sigur) sunt învechită. Probabil (nu știu sigur) sunt frustrată. Probabil (nu știu sigur) sunt invidioasă pe trupurile de gazele ale prietenilor mei de pe Facebook!
Iubesc noile tehnologii, nu-i vorbă! Îmi place să pasc pe pășunile rețelelor sociale – clar! Dar, încă mă mai zbat să am (și) viața mea! Un dram de discreție, un dram de intimitate, un dram de răsuflare nedistribuită pe Facebook! Greșesc? Nu știu sigur. Probabil (că nu)

S-ar putea să-ţi placă şi...

10 comentarii

  1. Ha,ha, ha! Cred ca cine-si etaleaza posteriorul, adica funduletul, sta mai slabut cu mansarda. Arata fiecare ce are semnificativ. Mie-mi plac fetele plinute, poate pentru ca nu pot purta bluze cu bretelute. Ca mi s-ar vedea ciolanelele.
    Deh, in viata pamanteana nu le poti avea pe toate, adica: minte, frumusete de zana, bani garla, o viluta si un jeep, eventual o insulita si un ceva prin Caraibe.
    Multumesc bunului Dumnezeu pentru ce mi-a dat, ce imi da si ce-mi va da. Numa ca-l si rog sa-mi ajute sa-mi duc crucea ca….si asa-s slabanoaga, daca ma lasa, ma praval.
    Va imbratisez cu drag si…mai ca-mi trece prin cap sa ma inscriu si eu pe Facebook- ul asta. Macar vad poze cu marea, ca nu-s daca ajung in vara asta la tarm, daca ati sti ce-mi place marea…….

    1. Poze cu marea (fără mine în prim plan 🙂 ) – sper ca veţi vedea, mai încolo, pe blog. Ca să vă mai potoliţi din dor!
      Noi sperăm să ajungem un pic la sfârşitul lui august…

  2. Poze facute in somn, poze facute la trezire, poze inainte de culcare, poze cu fostul, poze cu actualul, poze cu catelul, poze cu bunica,poze langa cosciugul deschis al bunicii(……..). Uff… poze cu telefonul mobil, cel nou!! Poze de pe patul de spital („nu va speriati, am avut un mic accident”)…Poze din club cu sticla de wiskey in bot! Poze din fata clubului, la iesire, in 4 labe.. Toaatteeee pe un singur profil!!!Hmm, mi-a scapat ceva? 😀

  3. Pingback: Jurnal de blogger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *