Respecţi intimitatea copilului tău?

Prin decembrie, într-un exces de zel, am şters cele două albume de pe Facebook, în care o prezentam lumii pe Maria-Paula. Pe copilul meu, adică. În primul album, până la un an, se adunaseră vreo 60 de poze. În al doilea, vreo 20. Pare puţin… având în vedere că unii părinţi postează lejer câte zece poze dintr-o singură zi – fără să fie vorba de vreun eveniment deosebit. Pentru mine – 80 de fotografii erau deja multe. Cu toate că însemnau doar o alegere pe sprânceană – cu minunăţia mea, în rol de personaj principal.

De ce-am făcut asta? De ce am hotarât să dau delete? Pentru că mi-am dat seama că nu respect intimitatea copilului meu. Am patru poze de profil cu mine, iar Maria avea de 20 de ori mai mult – în doar un an şi jumătate! Am vreo 400 de prieteni în listă – vorba vine – dintre care unii nu îmi sunt nici măcar cunoştinţe apropiate. Oare copilul meu era de acord să fie expus aşa, în văzul lumii? Poate că da. Însă… se naşte o întrebare a viitorului: cu ce tupeu îi voi cere, atunci când va creşte, să nu vorbească cu străinii, să nu ofere poze şi date personale, să-şi aleagă cu responsabilitate prietenii din offline şi din online – dacă eu îi expun viaţa continuu în public, în ochii unor oameni de care el nici n-are habar?

Fără să sufăr (prea tare) de paranoia, cred că reţelele de socializare ne pot face, pe lângă bine – şi mult rău. Nu pot să tai răul din rădăcină, nici nu spun că nu vor mai exista vreodată, pe blog sau în altă parte, poze cu copiii mei. Dar, vreau să fiu moderată. În orice caz, eu, personal, vreau să tai avântul ăsta luat de Facebook.
Nu cer nimănui să-mi urmeze exemplul. În acelaşi timp, rog părinţi, bunici, unchi şi alte rubedenii să fie atenţi. Cât şi în ce măsură îşi expun copiii. Am văzut suficiente poze cu copii aproape sau complet dezbrăcaţi. Am intrat pe suficiente conturi care erau deschise fără oprelişti publicului larg, în care poţi vedea albumele de fotografii, chiar dacă nu faci parte din categoria de prieteni ai utilizatorului. Am văzut şi poze puse aşa, fără noimă – neclare, cu ochii închişi sau care, cu mici diferenţe, se repetă. Chiar e nevoie de toate astea?

În final, întreabă-te şi tu: cum îi vei spune copilului să fie cumpătat şi atent în comunicarea cu cei din jur – dacă tu nu îi eşti chiar cel mai bun exemplu?…

S-ar putea să-ţi placă şi...

12 comentarii

    1. Nu mi-e nimeni total necunoscut. Dar, de aici şi până la prietenie e cale lumgă.
      Cei care îmi sunt cu adevărat prieteni, oricum o vor vedea mereu pe Maria – în poze pe privat sau în realitate :).

      1. problema este ca de cele mai multe ori „rauvoitori” (ca sa nu ii chem altfel) se pot ascunde chiar printre prieteni.

        am auzit de o fetita de 11 – 12 ani care in tribunal isi apara agresorul cunoscut pe FB….

        1. Din păcate, de multe ori, prin expunerea prea mare a copilului nostru, suntem complici fix cu acești răuvoitori! Și cu alții.

  1. buna ziua….
    eu mi-am pus pozele cu Miruna mea, in albume cu bifa doar pt close friends…iar la close friends doar cativa din marea mea lista de friends de pe fB…cred ca si tu esti :)) e mai bine asa….stii doar ca am patit eu si ce comentarii am primit pe blog referitor la copilul meu….si asta doar pt ca sunt unii „fani” sau bloggeri culinari care ma „iubesc” :))
    pup

    1. E bine să faci o selecţie între prieteni, da!
      Nu ştiu care este momentul la care te referi… dar, îmi pare rău să aflu că există astfel de momente. Mai ales când lumea se ia de copii pentru a face rău părinţilor…

  2. Asta e motivul pentru care nu-i mai trimitem poze cu baietelul nostru mamei soacre, decat printate. Le trimitea la toata lista de pe Yahoo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *