Şapte pietre

Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.

Ne recunoaștem bolile?

Ne-am învățat să trăim clipa. Să nu ne gândim la boli sau la moarte - până în ultima secundă. Vor veni ele cândva, dar acum sunt toate departe. Să profităm! Nu ne dăm seama că multe dintre obiceiurile noastre ne îmbolnăvesc, trupește și sufletește. Nu ne dăm seama că tristețea - atât de nefirească și atât de des întâlnită în rândul tinerilor - este, până la urmă, o boală! Nu ne dăm seama că fericiri de moment se transformă, apoi, în goluri, în suferințe, în răni vizibile și răni mai grave de atât.

(mai mult…)

Citeşte tot

Mami biciclista

Mă tot uitam eu spre mamele tinere și moderne, care ies în parc pe bicicletă sau pe role, atături de copii - și parcă tânjeam la joaca și la bucuria lor. Logic... nu prea făceam nimic mai mult de atât.

Asta, până când am spus că-n vremea schimbărilor cu forța care se tot anunță în viața mea e cazul să fac și schimbări... de dragul schimbărilor! Așa că am hotărât să alung frici și motive... și să intru și eu în lumea mamelor tinere și moderne! :)

Da, alături de Maria am spus prezent la cursurile de mers pe bicicletă (mai mult…)

Citeşte tot

Opt ani de Șapte pietre

Blogul Șapte pietre sărbătorește astăzi 8 ani de la prima postare. Să-i fie într-un ceas nou și bun!

Să-i fie mai bine decât în anul 7... un an condimentat cu mai puțin scris decât era obișnuit, cu multe bucurii, dar și cu multe dezamăgiri, (mai mult…)

Citeşte tot

O relație se distruge în doi

Se întâmplă, uneori, ca oricât de bine ar arăta două persoane una lânga alta, oricât de mult s-ar iubi, oricât de luptătoare și de puternice ar părea împreună, ceva să se rupă. Deloc ușor, deloc cu bucurie. Deloc așteptat pentru alții: „Vai, dar numai la voi nu mă gândeam!”...

Din exterior, pare simplu de dat cu părerea. De estimat. De calculat pe cine să dai vina și pe cine să compătimești. Da, la exterior, întotdeauna cineva a greșit mai mult decât altcineva și merită bătut cu pietre. Iar partenerul trebuie luat în brațe și cocoloșit, dar în egală măsură luat în râs și vorbit pe la spate.

În realitate, într-o relație sunt întotdeauna două persoane. Dacă bucuriile se împart în mod egal, la fel se întâmplă și cu neputințele. Nu se ajunge de la A la Z într-un singur pas. (mai mult…)

Citeşte tot

Pare o înșiruire banală de tot felul de situații. E banală însă, doar în condițiile în care putem spune că trăim într-o lume... banală. Da, mă pregătesc să vă prezint aici o rugăciune. Deloc în tiparul clasic, în care suntem obișnuiți. Deloc banală. Rugăciunea pentru lume a Cuviosului Paisie Aghioritul. De astăzi, rugăciunea pentru lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul. Căci de astăzi, 12 iulie, cu bucurie vă spun că Sfântul este trecut și în calendarul liturgic românesc.

Gata cu introducerea. Să citim rugăciunea. Ca pe o rugăciune sau ca pe un text. Și vom stabili apoi cât de banală sau de necesară și de reală este înșiruirea. (mai mult…)

Citeşte tot

Șase ani și-o minune

Acum șase ani, pe vremea aceasta, priveam cei mai faini ochi verzi pe care-i văzusem vreodată în viața mea! Aveam deja o zi de când îmi țineam prunca în brațe și mă bucuram de prețiosul dar primit de la Doamne-Doamne.

Nu mă satur să-mi amintesc zilele de 29 și 30 iunie 2010, nici tot ceea ce-a urmat de atunci încolo, până astăzi, în viața noastră. Maria-Paula nu se lasă nici ea mai prejos. Se așează cu capul pe umărul meu și mă roagă: Mami, mai spune-mi o poveste adevărată despre mine! :) Și eu numai atâta aștept.

Să-i spun cât de mult o iubesc, (mai mult…)

Citeşte tot

Ți-am spus eu!

Expresia asta este, pe cât de enervantă, pe atât de foarte des folosită. Pentru a tachina. Nu e neapărat o răutate, deși poate fi spusă și cu maximă satisfacție. În general, însă, pornește de la o grijă reală și bună pentru celălalt, dar se transformă, pic cu pic, într-un motiv de supărare. (mai mult…)

Citeşte tot

Avem absolventă de grădiniță

Parcă mai ieri vorbeam despre un moment istoric în familia Pintilie - prima ședință a noastră, în calitate de părinți :). Parcă mai ieri, cu o tonă de emoții, pășeam în trei spre prima zi de grădiniță.

Tot în trei am pășit și spre ultimele zile de grădiniță - spre serbarea și petrecerea de final de grupă mare. Vorbele Mariei de la trei ani o ajung din urmă astăzi, la aproape șase ani... Azi merg la grădiniţă şi la şcoală, mâine – la facultate! :)

Absolventa de gradinita

Copilaria n-o vom uita (mai mult…)

Citeşte tot

La 14 ani am primit cadou un ineluș din aur. Subțire cât un fir de ață, cu un model sub forma unui nod. Era atât de finuț, că abia se vedea. Dar eu îl vedeam, îl știam și-l ascundeam cu tot cu mână, de multe ori, sub bancă – atunci când aveam ore cu vreo profesoară care strâmba din nas în preajma „domnișoarelor din noua generație”.

Cu inelul acela și cu veșnicii mei cercei din aur mi-am făcut toată adolescența și o parte din tinerețe. Mda… (mai mult…)

Citeşte tot

Hristos S-a înălțat!

S-a răstignit pentru noi, a înviat și S-a înălțat! Adevăruri mai presus de firea și de puterea noastră de înțelegere. Adevăruri incontestabile. Și dovada mărturiei pentru cât de mult ne iubește Dumnezeu. (mai mult…)

Citeşte tot

Abonează-te la blog prin email

  • RSS
  • Facebook
  • Twitter