Ați oferit Globuri cu suflet pentru David-Gabriel, băiețelul din glob!
Ceva peste 8.700 de lei și promisiunea a încă 50 de ore de terapie pe lună, timp de 12 luni, deci alți 12.000 de lei, care se vor acorda în tranșe lunare. Adică, în banii ăia vechi și în care ne exprimăm încă – mai liber și mai pompos – vorbim despre mai mult de 200 de milioane de lei pentru terapiile și pentru sănătatea lui David-Gabriel, bănuți adunați în jurul campaniei Globuri cu suflet. Slavă Domnului pentru toate!
Pentru bani – dar, mai mult decât atât, pentru prieteni vechi și prieteni noi, pentru oamenii pe care-i cunosc și pe care nu-i cunosc și care au, cu toții, un numitor comun: pur și simplu, le pasă!
Ca de obicei, mulțumirile sunt doar așa, în mare. Niciodată nu vor acoperi cum se cuvine bucuria mea și a părinților lui David-Gabriel. Sunt, totuși, necesare!
Și-o să încep fix în ordinea pe care o am pe lista pe care mi-am făcut notițele, de fiecare dată când am adăugat un ban în campanie.
Băiețelul din glob – Globuri cu Suflet pentru David-Gabriel
Citiți despre rezultatele campaniei: aici. Mulțumesc!
***
Pe Radu l-am cunoscut acum un an și jumătate, când m-am angajat la Doxologia. L-am văzut mereu ca fiind omul cel vesel și amabil, care salută de la depărtare și care, în orice situație, te întâmpină cu un zâmbet. Un om simpatic și fără de griji, cu un calm aparte și cu o tonă de energie! Încadrându-l în acest tipar și neavând niciodată prea mult timp de discuții – el fiind mai toată ziua pe drumuri, la volan, eu fiind mai toată ziua în scaun, la birou – în decursul unui an nu mi-a dat niciodată prin minte să-l întreb cum se simte. Bine! Cum altfel?…
La începutul verii, i-am auzit vocea pe scări și-am auzit și murmur de copilaș. Așa că am strigat fericită după el, să intre în birou. Nici nu știam că e însurat, dar să-l văd lângă un prunc era cu atât mai fantastic! Și-a intrat pe ușă, cu David-Gabriel în brațe. La fel de vesel, la fel de viu, la fel de simplu. Iar eu, dacă nu eram pe scaun, m-aș fi prăbușit!
Imaginea celor doi, lipiți unul de altul și iubirea lor mi-au rămas întipărite pe creier. Am plâns mult și plâng și acum, când scriu – și nu pot să-mi iert că pot trece atâta vreme pe lângă și printre oameni, fără să-i cunosc! Fără să le simt și fără să mă străduiesc, măcar, să le alin suferința. Căci, un om care zâmbește nu este neapărat un om fără probleme – ci este, în primul rând, un luptător! Un om care acceptă provocările și, fără a se lamenta, face tot ceea ce-i stă în putință ca să schimbe destinul!
David-Gabriel are 4 ani și 9 luni. Acum trei ani, părinții lui, Radu și Andreea, știau că ceva este în neregulă cu micuțul. Diagnosticul a tot întârziat să apară dar, când a fost dat, a zdrobit totul în cale… tulburare generală de dezvoltare și tulburare de spectru autist.
Ajută-l pe Daniel să ajute!
Are 23 de ani și griji… care mie-mi plac! Nu-l cunosc prea bine, dar îl admir pentru felul în care ia apărarea și susține o familie în care tocmai s-a născut cel de-al 9-lea copilaș. Poate că pentru alții de seama lui există distracții mai importante decât acelea de-a te da peste cap pentru niște sărmani frumoși. Totuși, Daniel Roșu se implică (și bine face) în lupta pentru o viață decentă și pentru o educație mai de Doamne-ajută a unor suflete care n-au nicio vină că fac parte dintr-o familie fără posibilități financiare.
Oamenii aceștia, 11 în total, pe care Daniel îi vizitează aproape săptămânal, locuiesc în satul Tabăra, comuna Bivolari, județul Iași. Stau într-o casă-cameră ce mai că se dărâmă pe ei și care nici măcar nu le aparține. Tatăl lucrează cu ziua, ca să ofere strictul necesar copiilor și, în plus, să-și poată lua tratamentul pentru crizele de epilepsie pe care le face. Al 9-lea copilaș s-a născut acum, sâmbătă – de accea, poza e în semni-echipă completă, cu o burtică la purtător. Să vă mai spun că Daniel urmează să fie naș de botez? 🙂
Ambii părinți sunt oameni muncitori, simpli, săraci – suficient de blamați, probabil, că „toarnă” copii. Doar n-or face mai mult de unul, doi, cei care-și permit, nu?… Daniel nu-i judecă. Pur și simplu. Ei vrea să-i ajute. Știe și simte că are pentru cine să lupte.
Paştele şi bucuria „celor patru”!
Aţi fost, şi la aceste sărbători, împreună pentru „cei patru”! Pentru asta, nu pot decât să vă mulţumesc! Aţi ştiut ca, în timp relativ scurt, să vă faceţi timp şi să oferiţi din puţinul vostru! Sunteţi minunaţi şi aţi dăruit unor copii minunaţi o bucurie de nedescris în cuvinte!
Împreună pentru cei patru! (II)
Astăzi e 20 martie. Fix peste o lună, pe 20 aprilie, va fi Paştele. Şi… eu m-am gândit la Crăciun :). La campania de atunci în care, pe final, i-am adăugat şi pe „cei patru”. Cu promisiunea că la ei voi reveni, în curând, într-o campanie separată.
Ceaiul dezgheață suflete!
În seara asta, așteptam pe cineva, sprijinită de ușa Mitropoliei. În timpul acesta, o doamnă bine, pe care o cunoșteam, ieșea de la închinare. Era concentrată să nu alunece pe scări și a privit așa, prin mine, când am dat bună ziua. Nu m-a recunoscut și, mai mult ca sigur, m-a confundat cu un cerșetor :).
Nu-i nicio supărare. E doar o introducere – reală! – pentru gândul care mă macină de câteva zile. În perioada asta friguroasă, când întâlnesc oameni ai străzii, mi se rupe sufletul. Pentru că eu mă știu că-s înghețată, doar mergând din punctul X, în punctul Y. Dar ei, cum or fi?Copiii au primit Globuri cu suflet!
Zâmbete şi lacrimi de copil, emoţii, curiozitate, inocenţă şi sinceritate debordantă – amuzantă şi sfâşietoare! Sunt stări şi sentimente imposibil de descris în cuvinte! Aţi făcut minuni şi aţi adus bucurie deplină unor făpturi care se gândeau la sărbători ca la nişte zile obişnuite… seci şi, pe ici, pe colo – triste de-a binelea.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
