Copiii au primit Globuri cu suflet!

Zâmbete şi lacrimi de copil, emoţii, curiozitate, inocenţă şi sinceritate debordantă – amuzantă şi sfâşietoare! Sunt stări şi sentimente imposibil de descris în cuvinte! Aţi făcut minuni şi aţi adus bucurie deplină unor făpturi care se gândeau la  sărbători ca la nişte zile obişnuite… seci şi, pe ici, pe colo – triste de-a binelea.
Pachetele pentru fiecare dintre cele cinci familii au fost destul de echilibrate şi de asemănătoare – dar, au şi diferit, în funcţie de numărul copiilor, de vârsta lor, de nevoi, de priorităţi, de cum am făcut eu calculele… cerând lui Dumnezeu şi ocrotitorilor campaniei să mă lumineze, ca să nu nedreptăţesc şi să nu supăr pe nimeni – nici dintre cei care au oferit, nici dintre cei care urmau să primească.
Per total, fiecare copil şi fiecare părinte a avut parte de un dar individualizat, care a cuprins, în funcţie de vârstă: jucării, caiete, carneţele, plastilină, carioci, creioane colorate, periuţe de dinţi, şampoane, paste de dinţi, săpunuri, parfumuri şi alte produse de igienă, mănuşi, biscuiţi, napolitane, ciocolate, cornuri, jeleuri, bomboane de pom, moşi de ciocolată şi alte şi alte dulciuri… Apoi, au existat cadourile la grămadă, care au constat în haine (în afară de familia de la Valea Adâncă, care mai primise ajutoare şi în alte campanii), alte jucării, dulciuri, rechizite şi produse de igienă, dar și ulei, orez, zahăr, mălai, făină albă, hârtie igienică, borcane de mazăre, păstăi, bulion, paste făinoase, fasole, sucuri, portocale, muştar, ketchup, detergent de vase, bureţi, cozonaci, pahare, pături, borcane de dulceaţă, cărţi, margarină, brăduţ şi podoabe de brad! Recitesc şi nu mai am aer de bucurie! Oricum, sunt convinsă că, în ciuda enumerărilor nesfârşite, tot am mai ratat câte ceva! 🙂

Pentru că în casa noastră nu prea mai încăpeau toate câte se adunaseră, o parte dintre cumpărături – mai ales baxurile și celelalte produse alimentare – au fost găzduite într-o cameră din apartamentul Durbacilor, cărora le mulțumesc maxim! Ionuț a avut și sprijinul șefilor! Aceștia i-au permis să folosească mașina de la Radio ZU în campanie și i-au dat 200 de lei bani de benzină – pentru a mă însoți în călătorii, la casele beneficiarilor! Mulțumesc!

Şi uite, cam aşa au ajuns darurile la destinatarii lor!

Poze mari, întregi și mai multe puteți vedea pe Facebook, unde am actualizat constant informațiile.

Primele vizite le-am făcut joi, pe 19 decembrie. În total, două mașini pline cu dauri și oameni (Ionuț cu fetele lui, Simona și Iustina, George și cu mine) au plecat spre familiile din Valea Adâncă și Ciurea!

La Valea Adâncă am dus daruri celor șase copii din campanie, dar nu i-am uitat nici pe verișorii lor (despre care v-am spus că locuiesc aproximativ în aceeași curte), pentru care am umplut o cutie mare cu fructe, dulciuri și alte ronțăieli. Și… așa a început povestea..
Am făcut bradul – moment care s-a transformat, apoi, în tradiție, în fiecare dintre casele în care am ajuns.

După aceea, au urmat împărțirea darurilor personalizate și cotrobăirea prin fiecare sacoșică, prin fiecare joc, prin fiecare colț de cadou! A fost un zumzet general și o veselie care mi-a pătruns în suflet!

Gata, startul fusese dat! Așa că, într-un final, ne-am luat rămas-bun de la Gabriel-Armando, Marian-Cătălin, Florin-Sebastian, Narcis-Emilian, David și Ana-Maria Eliza, ca să pornim spre Ciurea!

Acolo ne așteptau, cu emoție, Ionuț-Constantin și Alexandru-Ștefan, dar și tatăl lor. Într-o cameră mică, încălzită – am făcut un brăduț mic, în care am pus Globuri cu suflet!

Hainele erau depozitate în altă cameră, alimentele și produsele de igienă erau duse în bucătărie… lipsea ceva! A, da! 🙂

La final, am plecat spre casă – toți! – cu imaginea asta. Răspunsul la veșnicul de ce?… De ce atâta chin?, de ce să ajuți?, de ce să nu dormi?, de ce să nu te limitezi la a face doar pentru tine? se regăsește, simplu, într-un zâmbet de copil!

Dacă joi am fost în satele din aproapierea Iașului, sâmbătă ne-am îndepărat periculos! 🙂 De dimineață, am plecat spre Suhuleț, comuna Tansa – la cei mai mari copii din campanie. Buni elevi, adevărate exemple. Pentru Petrișor și Mariana plătisem deja, prin bunăvoința unui om minunat, aproape 1.000 de lei la cămin, pe lunile decembrie și ianuarie. Însă, surprizele pentru ei și pentru Gheorghiță (dar și pentru nepoțelul lor, Andrei) nu se puteau opri aici.

La câteva zile de la vizita pe care le-am făcut-o, am primit de la tatăl copiilor și o mulțumire virtuală. Un gest frumos. Domnul m-a lăudat cam mult, așa că nu voi copia aici întreg mesajul. Voi reda, însă, un fragment pentru voi, toți!
„Mulțumesc acestei famili și celorlalți oameni care au contribuit prin a ajuta pe cei nevoiași. La toți cei implicați în această campanie le doresc ca binele făcut să îl întoarcă Dumnezeu înapoi, prin a le dărui multă sănătate și fericire!”

Sâmbătă, din sudul județului, de la Suhuleț, ne-am întors apoi la Iași – continuând traseul spre nord, până la Trifești, Hermeziu. Alți șase copii ne așteptau aici, cuminți, veseli, triști… într-un amalgam de stări pe care nici ei nu și le puteau descrie!

Un moment cumplit de emoţionant este exprimat în poza de mai jos. Lacrimile mamei au izbucnit fulgerător şi, în cascadă, au urmat lacrimile tuturor celor cinci fete – Anca, Ana Maria, Cătălina, Andreea, Gabriela! Doar Lucian a rămas un puşti fericit, într-o îmbrăţişare caldă, de familie.

Însă, veselia a reapărut pe chip, o dată cu zeci de curiozități implinite! Și-am lăsat, și la Trifești, zâmbet în urma noastră!

Recunosc, seara am ajuns acasă terminați! 🙂 Dar, fericiți!

N-am luat pauză, căci nu era timp de stat. Înteaga noastră aventură nu se putea încheia fără a-i vizita pe „cei patru”! După ultime cumpărături și aranjamente, luni m-am înfățișat la ușa lor! Ho-ho-ho! A venit Moș Crăciun!, le-am spus.

Veniamin m-a privit mirat și m-a întrebat: Dar, nu mâine trebuia să vină?! Antonia, Alexandru și Justina nu știau cum să-i închidă gura mai repede și să mulțumească pentru surpriză! 🙂 Însă, Veniamin avea dreptate! Din vorbele lui, am realizat că am reușit să duc campania chiar până foarte aproape de Crăciun!

N-a fost ușor deloc și am cam neglijat oamenii și treburile de acasă, dar sunt fericită că toți m-au înțeles și m-au acceptat așa cum sunt. De aceea, printre atâtea mulțumiri adresate prietenilor – cunoscuți și necunoscuți, oameni și sfinți – se cuvine să-mi plec fruntea până la pământ și în fața familiei mele! Mulțumesc, dragii mei!

Așa s-au încheiat, deci, Globurile cu suflet pe anul 2013! Cu o completare pe 2014 – deoarece, precum știți deja, pe „cei patru” i-am preluat și într-o campanie separată, la granița dintre ani!

Slavă Domnului pentru toată bucuria și pentru tot greul! Slavă Domnului că vă am pe toți, aproape, uniți în fapte bune! Am demonstrat, încă o dată, că este suficient să ne dorim – și putem mișca munții din loc! Nu am adus fericire eternă, nu am salvat copiii lumii, nu am făcut nimic miraculos. Însă, împreună, am adus un strop de speranță în niște suflete. Le-am întărit cu un dram credința în viață și în oameni. Le-am stors lacrimi – în sfârșit, de fericire! – și le-am presărat mai mult zâmbet pe chip!
Mulțumirile sunt de prisos! Și, totuși, nu pot să închei fără un nou și nesfârșit: MULȚUMESC! Sunteți, cu adevărat, OAMENI – în fiecare zi!