Împreună pentru cei patru! (II)

Astăzi e 20 martie. Fix peste o lună, pe 20 aprilie, va fi Paştele.  Şi… eu m-am gândit la Crăciun :). La campania de atunci în care, pe final, i-am adăugat şi pe „cei patru”. Cu promisiunea că la ei voi reveni, în curând, într-o campanie separată.
Cu siguranţă, au mai puţin decât mulţi alţi copii. Au, însă, totul pentru a răzbi în viaţă. Patru fraţi, alături de mama lor, răstoarnă munţii din loc prin talent, muncă şi determinare. Așa începusem, în Ziarul Evenimentul reportajul în care povesteam despre Antonia (13 ani), Alexandru (12 ani), Justina Teodora (9 ani) și Veniamin (8 ani). Şi, aşa vi-i prezentasem şi aici, pe blog.

Fraţii Coşarcă sunt „cei patru”! Un întreg de bucurie, de copilărie, de efort, de muncă asiduă, de sacrificii, de împliniri. Priviţi, de multe ori, cruciş, neînţeleşi sau marginalizaţi – ei sunt, deopotrivă, aplaudaţi, lăudaţi, premiaţi. Sunt modele pentru oamenii de orice vârstă. Şi o palmă pe obrazul nostru, al celor care, la orice pas, găsim motive să ne plângem soarta.
Citește aici întrega lor poveste și dorește-ți să te implici! Nu cere nimeni ajutorul, dar niciun ajutor nu strică! Mama copiilor este o luptătoare și le oferă celor mici chiar mai mult decât poate, pentru a le fi bine. Însă, performanța lor în sport şi în muzică implică uriașe costuri financiare. Lăsând-o singură pe mamă acum, când ne-am putea alătura în lupta ei – am deveni complici societăţii nedrepte. Care, prea puţin sprijină copiii talentaţi – şi, care permite frângerea continuă de aripi…

Cea mai urgentă dintre problemele pe care le menţionam în decembrie o reprezinta, la Antonia, lipsa ochelarilor. Şi, rezolvarea a venit în ianuarie, de la un prieten de suflet! De la un OM – în fiecare zi! Un OM care oferă un consistent şi constant ajutor, de fiecare dată când mai aduc în atenţie un caz! Acest OM – care preferă să rămână anonim, dar pe care Doamne-Doamne îl ştie! – a vrut ca Antonia să aibă ochelari şi să vadă, în sfârşit, lumea cu ochi mai buni! El a plătit 565 de lei, costul ochelarilor, iar doamna doctor Camelia Margareta Bogdănici – un alt OM! – a inclus-o pe Antonia într-o campanie prin care aceasta va primi gratuit lentile de contact pentru şase luni! Nu este un moft! Antonia are minus 3 la ambii ochi şi este expertă la gimnastică ritmică! Lentilele de contact o vor ajuta să vadă măciucile, înainte de a se mai învineţi – până să înveţe exerciţiul!

Cu lentile sau/ şi ochelari, Antonia era uimită. Văd! Uite un câine! Înainte nu puteam garanta dacă este un câine sau un purcel…, a mărturisit ea, în preajma unui patruped aflat la câţiva metri distanţă! Antonia va vedea de acum bine la tablă şi va învăţa cu şi mai mult spor, pentru a mulţumi celor care îi sunt alături! Mulţumesc!

S-a rezolvat, astfel, o mare problemă – şi, de aceea mi-am permis să întârzii partea a doua din campanie. Pentru a nu vă obosi, mereu cerând câte ceva. Pentru a vă lăsa să mai prindeţi puteri, pentru a-mi reclădi şi eu forţele şi pentru a reuşi ca, în această lună – măcar până la Paşte – să fim „Împreună pentru cei patru!”.

Pentru că, deşi constituiau o prioritate, nu doar ochelarii erau lipsa. Antonia şi fraţii ei, prin performanţele lor la gimnastică ritmică, tenis şi muzică sunt – sau ar trebui să-şi poată permite să fie şi consumatori de bănuţi… Mama lor le oferă cât poate şi chiar peste puterile ei. Din păcate… un salariu şi patru alocaţii de 40 şi ceva de lei (când o singură şedinţă de pregătire este 50 de lei) nu pot face minuni. Ştiu, însă, că oamenii pot face minuni! Că noi am reuşit, împreună şi de atâtea ori să aducem zâmbet pe chipuri de copii!
Şi, cred că putem repeta experienţa! Nu putem face totul, dar le putem arăta „celor patru” şi mamei lor că suntem alături de ei! Putem să-i încurajăm în performanţă şi în copilăria lor, atât de frumos, de matur şi de demn trăită!
Concret, ce putem face? Oricine poate oferi un bănuț, oricât de puțin! Pentru că, așa cum ne-am învățat, din puțin se adună mai mult decât am putea crede! Poți oferi chiar şi o simplă pereche de șosete – pentru că fetele, la gimnastică ritmică, rup, în medie, câte două perechi pe zi, fiecare! Poți oferi și ceva dulce dar, fără exagerări, pentru că micii sportivi trebuie să aibă grijă la dietă. Sunt mici… dar, nu au nevoie de jucării – pentru că jocul lor este cu mult mai serios.
Dacă, în alte situații nu sunt de acord să dau bani direct părinților, acum cred că şi banii jos vor putea rezolva multe dintre probleme. Mama va ști cel mai bine cum să-i drămuiască pentru mese mai sănătoase, vitamine și suplimente alimentare, plata antrenamentelor, participarea la competiții.
Cu Dumnezeu înainte și cu Maica Domnului ca ocrotitoare, sper și îmi doresc să fim şi în 2014, cu adevărat, împreună pentru „cei patru”!

P.S.: Mulţumiri lui Lucian Isaicu, de la Centrul de Zi „Sfânta Marina” – cel prin intermediul căruia i-am cunocut pe Antonia, Alexandru, Justina Teodora, Veniamin şi pe mama lor, Liliana!