La fiecare pas, un nou început. Și, totuși, câte începuturi trăim?
Că-i azi, că-i luni, că-i prima zi de mai, că-i un nou serviciu, o nouă relație, o nouă cădere, o nouă ridicare, o nouă lecție învățată sau un nou șut în fund – mereu o luăm de la capăt. La fel sau… altfel. Mai cu foc sau mai cu sictir, mai cu optimism sau mai încrâncenați, mai dornici de a fi fericiți sau mai inconștienți.
În fiecare pas e un nou început. În fiecare sfârșit e un nou început – la fel cum și în fiecare continuare ne lovim de același nou început. Ni-l dorim mereu a fi unul cu bine. Dar câți și câte facem pentru acest bine? Cât reușim să avansăm de la stadiul de dorință la… împlinire? Câți ne bazăm pe „ghinion” și, mai apoi, pe „norocul” de a primi șansa unui nou luat de la capăt – punând motiv că… mai avem timp? Câți reușim să trăim în prezent, să fim părtași, actori principali în rolul noului început – și câți ne pierdem în trecut sau ne avântăm cu prea mare elan în viitor, uitând de magicii
MAI scrie pe blog
Bate la ușă luna mai. Au mai trecut patru luni dintr-un an nou, care începe să se învechească. M-ai citit cât ai putut… și cât ți-am oferit. 41 de postări am scris pe blog, până acum, în 2017. O scriere la trei zile, cam așa ar veni. Cum ar fi ca luna mai să-mi fie mai… productivă? Căci luna mai mă încurajează cu un…: MAI scrie pe blog! 🙂
Eu mai… ea mai… noi mai… Hai ca-n luna mai să încurajăm scrisul – și cititul! 🙂 – pe Șapte pietre.