Un nou Mărțișor de jucărie
Când abia terminasem Globurile cu suflet de acum, din decembrie, Anca Gîlcă m-a întrebat: Urmează Mărțișor de jucărie, nu-i așa? Eram puțin buimăcită – pentru că aveam nevoie neapărat de odihnă și de curaj, ca să mă pot gândi la o altă aventură. Totuși, ideea unei noi ediții mi s-a părut interesantă. Mai ales că Anca nu mă întrebase doar așa, din curiozitate. Voia să știe dacă sunt de acord să se alăture proiectului. Eu să lucrez pe Iași, ea pe Vaslui – și, împreună să extindem bucuria primăverii jucăușe!
Provocările organizării unei campanii sociale pe blog
* Acesta este primul Guest Post de pe Şapte pietre. Pentru că mi-a plăcut ideea. Pentru că mi-a plăcut tema, care se leagă foarte bine de munca noastră continuă – aceea de a fi OAMENI – în fiecare zi.
Încă de când m-am apucat de blogging, am realizat faptul că blogul personal poate fi ceva mult mai important decât un simplu canal de comunicare între mine şi cei din jurul meu. Nu a fost un lucru pe care l-am conştientizat la începuturile mele în blogging însă, cu trecerea timpului şi acumularea experienţei, am văzut că mă pot implica şi pot ajuta persoanele care chiar au nevoie de cineva care să le spună povestea.
Moș Crăciun a oferit Globuri cu suflet!
După tot ceea ce am povestit mai devreme, mă gândeam că măcar continuarea va fi floare la ureche! Mai ales că îmi calculasem bine cam tot ceea ce va conține fiecare pungă și nimic nu mai avea cum să mă ia prin surprindere! La copiii până într-un an, patru la număr, am pus câte un săculeț de dormit. La toți acești copii, adunat cu mititeii de până în doi ani, am pus și jucării zornăitoare. La toți copiii de la câtva luni până la 3 ani am pus un pluș sau două, căciuli, fulare, mănuși, hamleți, șosete, săpun, șampon, șervețele umede, câteva bombonele de pom – simbolic, glob, acatistul Sfintei Parascheva, dulciuri din categoria biscuiți, napolitane, eugenii, câte două portocale și o banană.
Globuri cu suflet – din culise
Sincer… mi se pare, cu adevărat, misiune imposibilă să reușesc ceea ce încerc să fac acum. Să îi adun, la un loc, pe toți oamenii buni, care au donat și care s-au implicat în această a patra ediție a campaniei „Globuri cu suflet”, Iași, 2012. Sunt foarte mulți! Atât de mulți, că nici nu mi-am imaginat vreodată! S-au strâns foarte multe! Atât de multe încât, per total, șapte mașini încărcate ochi au plecat spre Lunca Rateș, comuna Scânteia. Opt, dacă luăm în calcul și un Logan cu șapte locuri, care a avut ca destinație satul Moreni, comuna Prisecani. S-au strâns atât de multe, încât nu mă mai minunez de cum au intrat toate în casa noastră – ci, de cât de goală ne pare casa acum, după finalizarea campaniei!…
Globuri cu suflet – început de bucurie
M-am gândit mult – și m-am gândit bine! Știam încă de prin vară unde va merge Moș Crăciun de pe Șapte pietre. De atunci și până acum nu s-a schimbat planul făcut. Prin urmare, știu unde va merge, în acest an, Moș Crăciun!
Și-am căutat un nume pentru campanie. Și, am avut un moment de tresărire. Pentru că, aș putea face o campanie strict pe cont propriu, sau aș putea continua o tradiție! Fapta bună este aceeași, indiferent de numele pe care îl poartă acțiunea. Și, totuși, dacă fapta cea bună s-ar numi Globuri cu suflet – nu ar fi absolut minunat!? 🙂Să ne mişcăm în familie!
Țin minte anii de facultate, în care alergam peste tot, cu rucsacul în spate. Lumea mă întreba, curioasă, ce averi am în el – dar se încrunta, mirată, când afla răspunsul. Pentru că-n rucsacul meu aveam bluză, pantaloni, teniși, prosop… și alte cele de care era nevoie. Pentru că, dimineața devreme, în mijlocul zilei sau seara târziu, când aveam o oră liberă, fugeam la sală. N-am fost niciodată o slăbătură și nici n-am tânjit după asta. În schimb, ani la rând, m-am bucurat de o condiție fizică de invidiat.
În timp – sau luată de timp – am început și eu să mă amăgesc.
OAMENI – în fiecare zi
Uite c-a trecut şi luna lu’ decembrie, aia în care toată lumea ne cere să fim mai buni. De-acum, unsprezece luni, avem voie să fim răi! Să revenim la rutina noastră. Să uităm de tot ceea ce se petrece în jur. Să uităm că lumea are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de educaţie, de mângâiere, de zâmbet, de o vorbă – în fiecare zi. Sau, putem să nu uităm nimic din toate acestea… şi să încercăm să fim OAMENI! Mereu.
Nu trebuie să dăm, neapărat, peste o mână întinsă – pentru a face o faptă bună. Nu trebuie nici ca fapta să fie prea costisitoare. Uneori, chiar nu costă nimic – în afară de atenţia noastră! Din păcate, tocmai ea, atenţia, e de negăsit. Grija şi dragostea faţă de aproapele nostru lipsesc din multe contexte. Aşa cum, să recunoaştem, şi noi lipsim din peisajul altora, deşi ne lovim continuu, umăr în umăr.
În 2012, vreau să încetăm să ne mai plângem de milă! Vreau să renunţăm în a ne limita a spune despre alţii: Vai… săracii! Vreau să facem ceva! Ceva, oricât de puţin! Nu doar pentru cazuri extreme. Nu doar pentru situaţii limită. Eu – voi încerca să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase