12 ani de Șapte pietre și 25 de minute bucuroase la Infinit TV
Anca Ciliac m-a întrebat la începutul lunii iulie dacă vreau să vin cândva la o emisiune moderată de ea, „Artă și valori”, de la Infinit TV. După ce m-am asigurat că știe că nu-s neapărat un „invitat special”, am acceptat propunerea. Și am aflat, astfel, și data programării: 22 iulie. Hei, ce potriveală!
Astfel, în ajunul aniversării celor Șapte pietre, am primit în dar un moment dedicat blogului. Și vouă, dragii mei dragi!
M-am prezentat cu emoție și cu bucurie
11 ani. Ziua cititorilor în Pietre!
În ultimul an, am avut mai multe pauze și câteva tentative de a închide blogul. Nu m-a lăsat inima să acționez din impuls așa că, iată, cele Șapte pietre au apucat ziua de astăzi, când aniversează… 11 ani! 🙂
Nu vă povestesc gândurile astea ca să spuneți: „Vai, nuuu! Dar e atât de minunat blogul! Nu-l închide…” – și alte asemenea. Vi le spun pentru că ele au existat și pentru că blogul nu mai e demult doar locul meu, ci e locul pe care îl împart în bucurii și-n tristeți cu mulți dintre voi.
E un spațiu în care mă simt bine și în care mi-am oferit bucățele importante de suflet. E un spațiu în care am tastat cu gura până la urechi sau înecată în lacrimi. E un loc de glume, de haz de necaz, de banalități – dar și de seriozități. Pe mine scrisul mă bucură și mă vindecă, mă ridică din multe și mă face… vie. În același timp, însă, anul acesta, în multe situații mi s-a părut că nu mai am ce spune, că nu mai am rost în a spune, că-i mai bine în tăcere. Mult mai bine.
Mi-am dat seama că cel mai firesc este
Opt ani de Șapte pietre
Blogul Șapte pietre sărbătorește astăzi 8 ani de la prima postare. Să-i fie într-un ceas nou și bun!
Să-i fie mai bine decât în anul 7… un an condimentat cu mai puțin scris decât era obișnuit, cu multe bucurii, dar și cu multe dezamăgiri,
Ziua lui, ziua blogului :)
A scrie pe apă nu-i ușor. A scrie în calea apei e mai ușor, dar destul de riscant. Operațiunea se repetă fără număr, până ce iese rezultatul dorit :).
A scrie în jurnalul personal e fain și intim. A scrie în virtual înseamnă a-ți deschide anumite porți și a lăsa pe unii și pe alții să intre. Nu știi cine va poposi pe la tine, pentru cât timp, dacă te va îndrăgi, dacă te va respecta ori dacă te va înjura. Nici nu știi să-ți asumi asta pe la începuturi, când îți faci un blog doar așa, ca să vezi și tu care-i faza.
Pe la începuturi… pentru mine a însemnat 23 iulie 2008. Astăzi, cele Șapte pietre au împlinit 7 ani! Mulți? Puțini? Cine știe? 🙂 Un singur lucru e clar! De șapte ori câte șapte mă bucur de el și de voi toți, pe care v-am cunoscut prin intermediul lui!
La cei șapte ani de Șapte pietre, vouă vă spun La mulți ani! Și vă mulțumesc
Șase ani de Șapte pietre
Pietrele mele se numără, se gâdilă între ele, se hârjonesc. Sunt șapte – și, astăzi au parte de șase lumânări. Își freacă palmele a bucurie, că trec în anul șapte – și-și fac tot felul de planuri de viitor.
Prietenie pentru tânăra generație
Eram convinsă că prima zi a fost, cu adevărat, unică și irepetabilă. Prin urmare, la a doua zi de prietenie Bergenbier nu mi-am mai luat atât de mare avânt. Cu toate astea, nici n-am refuzat-o, c-ar fi fost păcat! 🙂
Prima zi de prietenie
Am fost aseară la Zilele Prieteniei Bergenbier. Ca o mamă de treabă/ nebună ce sunt, la prima parte din concert mi-am luat copilul cu mine. Ca o mamă nebună/ de treabă ce sunt, când s-a încins atmosfera, am predat copilul la al său tată – cu destinația home – iar eu am continuat petrecerea.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase