În veci, Alexandra!
Am cunoscut-o pe Alexandra într-o împrejurare nefericită. N-am putut trece mai departe, nepăsătoare. Aşa că, Alexandra a fost cea care m-a făcut să concretizez ideea proiectului OAMENI – în fiecare zi! Ea a fost primul caz prezentat, prima luptă personală pe care am pornit-o alături de tine! Am îndrăgit-o pe Alexandra şi nu am mai putut să renunţ la grija pentru ea nici după finalizarea campaniei de pe blog.
M-am rugat şi am plâns pentru ea, m-am bucurat pentru orice pas care părea a fi o tentativă de ameliorare a bolii sale. Astăzi, însă… este prima zi, după zile cărora le-am pierdut şirul… în care nu o mai pomenesc pe Alexandra în rândul celor vii, chinuiţi, fragili.
Campanie pentru 24 de ore
Se apropie momentul cel MARE și GREU!
Alexandra Groza este fetița alături de care am început prima campanie din cadrul proiectului OAMENI – în fiecare zi. Ei am reușit să-i oferim, atunci, o sumă infimă de bani. Însă, cred că prin intermediul pietrelor am reușit să facem ceva mai mult de atât. Ne-am unit în gând bun și în rugăciune, ne-am făcut o nouă prietenă și am urmărit, constant, soarta ei.
Alexandra suferă de leucemie acută mieloblastică. Sper ca, în curând, să pot spune: suferea și să ne bucurăm, împreună, de o victorie! Mâine, în Italia, va avea loc o operație importantă! Un transplant medular – de la mama Alexandrei, la Alexandra. Șansele de reușită sunt departe de 100%… Dar, dorința de bine este uriașă!
De aceea, te rog să-i fii Alexandrei aproape! Alexandrei, dar și mamei ei, Gabriela! În campania asta nu-ți cer nimic material.
Lumea-i bună!
Niciodată n-am putut să spun despre oameni că sunt răi. Pentru că absolut toţi au o parte bună a lor. Unii, doar au nevoie să fie ajutaţi să scoată la lumină această latură.
În perioada asta, sunt fericită! Pentru că, în ciuda necazurilor despre care vorbesc, observ că nu mă lovesc de ziduri şi de uşi închise, ci de oameni minunaţi, cu suflete şi braţe deschise! Cu toţii se roagă şi ajută, după putinţă!
Astăzi, este ziua Alexandrei Groza – fetiţa pentru care vă implor în continuare să vă rugaţi. Ea împlineşte 7 ani! E în Italia, în aşteptarea efectuării unei operaţii delicate, o operaţie care poate însemna un deznodământ fericit, după atâtea lacrimi! La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri, fetiţă dragă!
Tot astăzi am vizitat-o pe cealaltă Alexandra – fluturaşul care ne-a răpit inimile.
Ai dăruit Alexandrei un strop de viaţă!
Ieri, am fost la spital – în vizită la Alexandra. I-am transmis toate gândurile bune şi frumoase de la tine, i-am spus că multă lume o cunoaşte şi o iubeşte, că toţi ne rugăm pentru ea. Că ne dorim să treacă peste necazuri, să se întoarcă la şcoală, să crească mare, să fie sănătoasă şi fericită!
Am avut bucuria de a o întâlni pe Alexandra într-una dintre zilele în care se simţea mai bine – în care a stat aproape două ore în camera de joacă şi apoi a cerut mâncare. Mie mi-a zâmbit încă din prima clipă! M-a cercetat curioasă, mi-a răspuns la întrebări, a intrat în jocul meu şi mi-a sorbit poveştile pe care i le-am spus. Mi-a mărturisit că personajele preferate din desenele animate sunt Căpşunica şi Barbie. Şi-am mai aflat de la ea că, atunci când va creşte, vrea să se facă poliţistă!
Mama Alexandrei e terminată, săraca şi, în acelaşi timp, este o femeie extraordinar de puternică! Mi-a spus că nu-i va ajunge viaţa să mulţumească pentru tot ceea ce face lumea pentru fetiţa ei! M-a rugat ca, şi pe această cale, să vă mulţumesc! Tuturor şi fiecăruia în parte pentru fiecare gând, fiecare încurajare, fiecare bănuţ!
Şi… apropos de mulţumiri… e rândul meu să mulţumesc! Ţie, şi ţie, şi ţie! Pentru cei 1.170 de lei adunaţi în campania de pe blog, pentru alţi bani, mulţi!, oferiţi direct în conturile Alexandrei, pentru mediatizarea cazului ei, pentru rugăciune, pentru implicare, pentru tot!!! Nu vreau să vorbesc doar aşa, la general – ci vreau ca, măcar pe scurt, să amintesc zbuciumul ultimelor săptămâni:
Vând spaţiu pe blog pentru O VIAŢĂ – viaţa Alexandrei!
De curând, am vorbit despre visul meu. Acela de a demonstra că putem fi OAMENI – în fiecare zi. Tot recent am scris şi despre Alexandra – o fetiţă de 7 ani, din Dorohoi care, după ce-a intrat în clasa întâi a aflat că trebuie să abandoneze şcoala pentru a petrece timp mult şi dureros prin spitale, într-o luptă nedreaptă cu viaţa. Alexandra are leucemie acută mieloblastică.
Alexandra vrea să trăiască!