OAMENI – în fiecare zi

Uite c-a trecut şi luna lu’ decembrie, aia în care toată lumea ne cere să fim mai buni. De-acum, unsprezece luni, avem voie să fim răi! Să revenim la rutina noastră. Să uităm de tot ceea ce se petrece în jur. Să uităm că lumea are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de educaţie, de mângâiere, de zâmbet, de o vorbă – în fiecare zi. Sau, putem să nu uităm nimic din toate acestea… şi să încercăm să fim OAMENI! Mereu.

Nu trebuie să dăm, neapărat, peste o mână întinsă – pentru a face o faptă bună. Nu trebuie nici ca fapta să fie prea costisitoare. Uneori, chiar nu costă nimic – în afară de atenţia noastră! Din păcate, tocmai ea, atenţia, e de negăsit. Grija şi dragostea faţă de aproapele nostru lipsesc din multe contexte. Aşa cum, să recunoaştem, şi noi lipsim din peisajul altora, deşi ne lovim continuu, umăr în umăr.

În 2012, vreau să încetăm să ne mai plângem de milă! Vreau să renunţăm  în a ne limita a spune despre alţii: Vai… săracii! Vreau să facem ceva! Ceva, oricât de puţin! Nu doar pentru cazuri extreme. Nu doar pentru situaţii limită. Eu – voi încerca să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă.

Nu spun asta ca să mă laud. Nici pentru trafic… Ci pentru a te îndemna şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine! să-mi fiţi alături. Nu pentru a mă ajuta pe mine să cresc. Ci pentru sufletul şi bucuria voastră, pentru binele şi mângâierea unui om. Nu-mi propun nimic fenomenal. Dar, nu vreau nici să stau degeaba! Nu voi vorbi pe blog despre orice bătrânică pe care am trecut-o strada. Nici nu-mi caut mântuirea prin fapte bune, expuse în online. Vreau numai să arăt că se poate. Cred că se poate să nu mai fim morţi în viaţă, cred că ne putem găsi timp şi pentru o faptă bună, cred că putem face un om să zâmbească – oricât de trist ar fi!

Trebuie să renunţăm să ne abandonăm visele şi planurile încă din faşă! De data asta, eu vreau să lupt! Nu vreau să mai aştept să facă alţii lucruri pe care… nu le vor face în veci!

Cum am mai spus, voi avea nevoie de ajutor. Pe care, sper că, din când în când, mi-l vei oferi…
* Poate cunoşti cazuri triste… care mai pot fi îndulcite… Te aştept, oricând, pe blog şi în privat, să discutăm.
* Dacă eşti blogger, poate vei accepta să scrii, vreodată, o postare dedicată unui sponsor care îşi va aduce contribuţia într-o campanie. (De exemplu, să scrii despre cei care vor primi, gratis, un grup de copii săraci să asiste la un spectacol.)
* Dacă ai două ore libere, poate că te vei implica activ într-o acţiune.
* Dacă doreşti să dăruieşti o pungă de bomboane sau o carte… poate că o vei face, atunci când va fi momentul.
* Dacă doreşti să promovezi o campanie – mulţumesc!

Exemplele pot continua la nesfârşit, dar ele se vor plia mai bine pe cazuri concrete. Care vor apărea aici, pentru început, măcar o dată pe  lună. Ideea e ca noi să fim şi să rămânem OAMENI – în fiecare zi!