18 mărturisiri din viața petrecută în 2018

* În 2018, cele Șapte pietre au împlinit 10 ani. A fost un 2018 în care ori le-am acordat maximă atenție, ori le-am neglijat total – dar le-am iubit și le iubesc mult, că-s ale mele.

Anda Elena Pintilie - Sapte Pietre - marturisiri din 2018

* 2018 a fost anul pe care am vrut să-l pipăi, să-l simt, trăind în el și trecând prin el conștient, într-un continuu prezent. M-au însoțit celebrii aici și acum – atunci când cei doi n-au lipsit cu desăvârșire…

* 2018 a fost anul cu cele mai multe pauze din online – impuse inițial, când simțeam dependență sau dezamăgire… și apoi savurate și simțite pe deplin drept oaze de liniște și de viață adevărată.

* 2018 a fost anul în care am vrut să spun multe… și adesea mi-au rămas cuvintele în gât. Am conștientizat că, în unele situații, vorbele-s seci și fără de rost. Că, în loc să ajute, mai tare stârnesc. Binele cu forța nu-i bine. Și-atunci am început să mai tac. (Mai am mult de lucru.)

* 2018 a fost anul în care, alături de colegii mei de la Doxologia, am avut bucuria de a participa la realizarea a două filme despre doi minunați sfinți – Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și Sfântul Gheorghe Pelerinul.

* 2018 a fost anul în care am vorbit deschis despre familia mea zdrobită – dar nu pentru a mă plânge, ci pentru a apăra mai cu foc ideea de familie și pentru a-i încuraja pe cei ce încă se mai bucură de o relație stabilă să nu se culce pe-o ureche, ci să muncească activ pentru dragostea și pentru tihna lor.

* 2018 a fost anul în care moartea unui om m-a luat prin surprindere și mi-a arătat că nu tot timpul am parte de un al doisprezecelea ceas în care să pot fi bună, atentă, grijulie față de aproapele meu.

* 2018 a fost anul în care mi-am redescoperit puterea de a plânge, de a ierta, de a mă ierta. În ciuda lacrimilor, zâmbetul nu m-a părăsit, nici n-a fost mai puțin.

* 2018 a fost anul în care, pentru cel puțin trei luni, am mâncat sănătos. Am și scăpat de câteva kilograme – dar acesta a fost doar un efect, nu scopul în sine.

* 2018 a fost anul în care, deși mi-am propus să fac mai multă mișcare, n-am fost aproape deloc sportivă.

* 2018 a fost anul în care m-am aventurat, alături de prunca mea, într-un concediu de două săptămâni și peste 2.000 de kilometri, plus încă aproape 1.000 în următoarele zile, plus alți câțiva, multișori și ei, de-a lungul timpului.

* 2018 a fost anul în care m-am implicat și am donat în cadrul a diverse campanii – dar am simțit un gol și-un dor față de campaniile pe care le organizam cândva în jurul celor Șapte pietre. Facebook-ul, prin amintirile pe care le-a adus în față în ultimele săptămâni, a avut grijă să pună sare pe rană – și poate un gând bun pentru anul ce vine.

* 2018 a fost anul în care mi-am cumpărat cărți fără număr și fără limită de buget. Cândva, într-o formă sau alta, sper să apuc să le prezint pe blog. Dar nu mai fac planuri, pentru că…

* … 2018 a fost anul în care orice proiect gândit pentru animarea blogului a sfârșit la două secunde după rostirea lui.

* 2018 a fost anul în care am iubit România altfel. Mai conștient, mai implicat, mai asumat. Mai dureros.

* 2018 a fost anul prietenilor adevărați. Câțiva! Uimitori!

* 2018 a fost anul în care m-am străduit să cer mai puțin și să mulțumesc mai mult.

* 2018 a fost anul în care eu am împlinit 35 de ani. Cu bune și cu rele și cu recunoștință. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Ce frumos scrii! Anul 2019 e declarat Anul Cartii, poate incerci sa publici ceva. E pacat sa ramana asemenea metafore printre pietre 🙂 Eu zic sa construiesti ceva!

    1. Ești minunată, Carmen! Îți mulțumesc pentru încurajări! Deocamdată… în Anul Cărții, sper să citesc mai mult! Apoi, vom vedea ce mai rezervă aici-ul și acum-ul! 🙂

  2. Da, esti minunata. Scrii frumos si sincer. Cred ca o sa mai vizitez blogul tau.
    Un an 2019 care sa te ajute sa-ti daruiesti tie ce simti ca ai nevoie si apoi sa daruiesti si celorlalti din intelepciunea ta. Dumnezeu sa va ajute si sa va ocroteasca pe tine si pe fiica ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *