Avem un bunic sfânt și un film documentar!

Am mers în satul Răzălăi din Republica Moldova, în satul în care, acum 200 de ani s-a născut pruncul Ioan Naniescu. Și părintele de-acolo, Valeriu Cernei, ne-a mărturisit că oamenii abia acum încep să-l descopere pe cel ce a devenit Mitropolitul Iosif Naniescu, pe Sfântul Iosif – dar că iubirea lor e deja mare, la fel ca bucuria lor și mândria lor! Că, vorba ceea, nu orice sat poate naște un sfânt!

Am zâmbit și mi-a plăcut mult exprimarea aceasta… și m-am gândit la noi toți, cei care ne-am plecat genunchii la mormântul Mitropolitului Iosif Naniescu, și ne-am găsit liniștea acolo, și ne-am rugat… Și m-am gândit la mine, cum spuneam mereu că merg la bunicuțul meu drag. Și-am zis atunci pot prelua ideea aceasta pentru noi toți și pentru sufletul meu… și că pot spune că e adevărat, că nu oricine se poate bucura, nu oricine se poate mândri că are un bunic sfânt! Dar nu e o mândrie din aia lăudăroasă, distrugătoare… ci una plină de căldură și de smerenie, în care cuvintele-s prea seci…

De vreo 10, 12 ani așteptam eu momentul acesta, al canonizării… și mi-a fost greu să înțeleg că sfinții nu se… „fac”. Și, mai ales, că nu se fac de către oameni. Ei, cu răbdare și simplitate, ne învață să așteptăm timpul potrivit și să ținem cont de voia lui Dumnezeu. Și de voia lor.

Îndrăznesc să cred că Sfântul Iosif, în smerenia lui, nici acum nu s-a grăbit prea tare. Dar a făcut ascultare, la fel ca în timpul vieții. Așa că singura rugăciune la el, când vedeam câte ispite avem în realizarea filmului, câte piedici păreau să ni se pună în cale, era… „Te rog să ne ajuți, Sfinte! Nu pentru tine facem documentarea aceasta, nu pentru faima ta, ci pentru slava lui Dumnezeu!”. Și orice părea imposibil devenea, deodată, posibil.

Cu nevrednicie și cu imensă bucurie, alături de colegii mei de la Doxologia, am primit responsabilitatea aceasta… de a-l prezenta într-o variantă modernă, online și pe DVD, pe Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei. Și-am pornit pe urmele lui, acolo unde s-a născut, la Răzălăi, unde am spus deja, apoi la Mănăstirea Frumoasa din Republica Moldova, unde și-a început ucenicia în cele ale monahismului. Ne-am întors în Iași, acasă la noi și-acasă la Sfântul Iosif unde, în adolescență, a văzut cum se pune piatra de temelie pentru Catedrala Mitropolitană. Am mers și la Buzău, acolo unde a făcut parte din prima serie de elevi ai Seminarului Teologic, am fost și la București, acolo unde și-a continuat studiile, unde a fost și profesor, director de seminar, dar și stareț, am mers și la Râmnicu Vâlcea, la Șerbănești, unde a fost timp de opt ani egumen al Mănăstirii Morunglavu, și la Giurgiu, unde a fost șase ani egumen al Mănăstirii Găiseni… Am ajuns și la Curtea de Argeș unde, timp de doi ani a fost episcop – înainte de se întoarce la Iași, în calitate de Mitropolit de data aceasta – și unde a pus cea de-a doua piatră de temelie și a finalizat Catedrala Mitropolitană!

Racla cu moastele Sfantului Iosif cel Milostiv - Catedrala Mitropolitana din Iasi - foto Silviu Cluci
Foto: Silviu Cluci

A fost un maraton și-o nebunie frumoasă și-o veșnică uimire să descoperim câte poate face un singur om! Să ne întrebăm câte ore avea ziua unui om care a fost capabil să refacă atâtea ziduri de biserică – dar să țină cont și de atâția oameni!? Cânta dumnezeiește, citea mult, scria, compunea, se îngrijea de bolnavi și de săraci, avea grijă de elevi și de studenți – din punct de vedere intelectual, duhovnicesc, dar și material… S-a îngrijit de sufletele semenilor lui, dar și de Casa Domnului. La Morunglavu a găsit o biserică în ruină – și refăcut-o din temelii! Și-acum, acolo e mărturie pictura lui Tătărescu, pe care-o vedem și la Catedrala Mitropolitană. La Găiseni, catapeteasma e sora catapetesmei de la biserica Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. La Curtea de Argeș a găsit Catedrala Episcopală distrusă și-a avut curajul să lupte pentru ea în Parlamentul României. A fost un orator desăvârșit și-un om convingător și, deși a stat puțin la Curtea de Argeș, a văzut începute lucrările la Episcopie. Și-a ajuns din nou, făcând ascultare, la Iași. Era un bunicuț deja, iar Catedrala pentru care văzuse, cu 40 de ani în urmă, că se pune piatră de temelie – era nefinalizată, o ruină și-o rușine pentru centrul orașului – o lucrare pe care autoritățile de la acea vreme doreau să o facă să dispară cu totul!

Și știm cu toții ce s-a întâmplat și cât de mult ne bucurăm astăzi de Catedrala Mitropolitană din Iași, de moaștele Sfintei Parascheva și de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – pe care Sfântul Iosif le-a mutat aici, spre închinare. Și câte un pic din toate cele ce am spus până acum am încercat să cuprindem în film, vorbind cu oameni minunați de prin toate locurile în care ne-am oprit. Deși e un film lung, de aproape două ore, cu 27 de intervievați, nu ne-am propus nicio secundă să cuprindem totul. E imposibil! Pentru că mare parte din viața Sfântului nici n-o cunoaștem încă! Ne-am propus, în schimb, să lucrăm cu sufletul. Și să prezentăm Omul! Sfântul! Bunicul de la care atâtea avem de învățat!

Dacă tot ne mândrim că-i suntem nepoți,  ce bine ar fi să ne străduim să-l cunoaștem și să-i călcăm, măcar un pic, pe urme! Ce bine-ar fi să-l moștenim!

* Acum o lună, pe 25 martie, a avut loc proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei – alături de Sfântul Gheorghe Pelerinul. Mi-am revenit din oboseală, dar nu mi-am revenit și nici nu-mi doresc să-mi revin din emoțiile pe care le simt!

* Racla cu sfintele moaște ale Sfântului Iosif cel Milostiv se află în Catedrala Mitropolitană din Iași, aproape de Sfânta Parascheva.

* Filmul Sfântul Iosif cel Milostiv – de la portret la icoană poate fi urmărit pe site-ul Doxologia, pe Facebook și pe YouTube.

* Despre bunicuțul Iosif am mai scris, în diferite ocazii, aici.

S-ar putea să-ţi placă şi...

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *