Prima postare la… 35 de ani :)

Ieri a însemnat… ziua mea. După cei peste 2.000 de kilometri încheiați duminică seara, încă 400 pentru marți și miercuri au fost floare la ureche! 🙂 Dar au fost importanți foarte, căci au reprezentat o călătorie alături de prunca mea + mama și tata. Au fost importanți, pentru că s-au transformat în întâlniri cu oameni minunați și în amintiri de preț!

Am început cei 35 de ani călătoare, așa cum i-am încheiat pe cei 34! 🙂 Am început cei 35 de ani fără să mă gândesc prea mult la ei. Ieri a fost ziua mea – pentru că m-am bucurat de ea! Și astăzi a fost ziua mea. Și va continua să fie ziua mea în fiecare zi, câtă vreme voi avea alături oamenii dragi și curajul de a râde, de a plânge, de a hoinări, de a cădea, de a mă ridica, de a mă căuta, de a mă regăsi.

Și mâine va fi ziua mea, și poimâine… și tot așa… câtă vreme nu voi uita să dau slavă lui Dumnezeu pentru toate! Sper ca nici aiureala mea, nici rătăcirile, nici bătrânețile să nu provoace această uitare.

Am 35 de ani și sunt recunoscătoare. Atât.