Opt ani de Șapte pietre

Blogul Șapte pietre sărbătorește astăzi 8 ani de la prima postare. Să-i fie într-un ceas nou și bun!

Să-i fie mai bine decât în anul 7… un an condimentat cu mai puțin scris decât era obișnuit, cu multe bucurii, dar și cu multe dezamăgiri, cu oameni-cititori care s-au folosit de blog ca să mă cunoască mai bine și ca să mă trădeze mai bine…

Timpul nu stă în loc. Așa că nici noi nu ne poticnim în personaje și-n dureri care, mai greu sau mai ușor, vor trece. Fix așa cum apa trece, iar pietrele rămân. Căci pietrele noastre sunt drepte și demne, colorate și vesele, optimiste și vii și… rămân! Pietrele noastre nu țintesc spre nimeni – cu atât mai puțin spre oameni deja căzuți, deja răi, deja terminați… Pietrele noastre nu sunt piedici în calea fericirii cuiva – și nici nu sunt răspunzătoare de cei care-și clădesc fericirile pe bolovani aruncați în capul altora… Pietrele noastre-s prietenoase, deloc răzbunătoare. Pietrele noastre înving răul cu binele. 

Vorbesc despre pietrele noastre – ale mele și ale voastre, cei mulți și buni, care mi-ați fost și care îmi sunteți alături prin rânduri, printre rânduri, în atâtea rânduri. Știți că mereu, de ziua blogului, vouă v-am urat La mulți ani! și vouă v-am mulțumit pentru tot!

Pentru mine, pentru voi, pentru sufletul pe care ni l-am pus printre atâtea pagini, pentru atâtea vorbe nerostite încă, pentru atâtea experiențe care ne așteaptă, pentru bucuria scrisului, pentru joaca pietrelor – îmi doresc să-mi reintru în mână. Să nu mai treacă zile întregi fără o postare, să nu mai scriu și să șterg, să nu mai renunț la gânduri, idei, dorințe. Viața blogului e parte din viața mea – și parte din viața noastră. Și e faină. Per total, e chiar frumoasă! 🙂

La mulți ani, dragii mei dragi! Trăiască pietrele!