Spovedanie cu şampoane

Data de 10 decembrie aproape că bate la uşă, semnalizând punctul pe care vreau să-l pun pentru strângerea darurilor, în această a V-a ediţie de Globuri cu suflet. O dată cu bătaia gongului, apar alţi şi alţi oameni binevoitori, decişi să doneze ceva: Hai, că doar 10 decembrie nu e bătut în cuie! Ce dacă dau pe 12, pe 15 şi chiar pe 20 decembrie?! Doar nu e mare lucru! În loc să spui mulţumesc că-ţi dau, tu îndrăzneşti să strâmbi din nas?…
În contextul acesta, mi se deschid nişte răni de anul trecut. Care m-au măcinat atunci şi care au revenit acum în minte, sâcâitoare. Toţi cei cărora le-am povestit – atunci şi acum – m-au făcut nebună! Că-mi fac griji degeaba şi că n-am de ce să dau socoteală, mai ales când, per total, deşi globurile de anul trecut m-au terminat fizic şi psihic – au ieşit exemplar.
Cu toate acestea, am să scriu şi aici. Ca să explic de ce, după termenul limită, încep să strâmb din nas. Chiar dacă accept, într-un final, asta. Pentru beneficiarii campaniei şi nu pentru mine, Anda!

Anul trecut am supărat pe mulţi, după ce termenul limită trecuse. Unii mi-au întors spatele de tot, alţii au hotărât să-mi lase bani – pentru o campanie următoare, iar alţii au spus clar: Eu îţi dau acum! Nu mă interesează ce faci cu banii, dar nu accept niciun refuz! 
Pentru cele o sută de pungi – cadouri pentru copiii din Lunca Rateş – am muncit mult. Am socotit, am învârtit, am căutat cele mai decente preţuri. Şi-am reuşit să-mi dau cu stângul în dreptul exact la final când, în loc să iau şampon de urzică, de exemplu – am luat unul mai bun şi cu un preţ peste media celorlalte cumpărături. De unde, la început, îmi făceam griji că nu îmi vor ajunge banii, la sfârşit şi mult peste termenul limită, aproape în ajun de dus darurile, a trebuit să cumpăr mai scump, doar ca să nu rămân cu banii. Lucrul ăsta mă macină, de atunci. Deşi, nu neg că micuţii meritau şi ei un şampon mai ok. Însă, faptul că am drămuit totul cu cea mai mare grijă, săptămâni întregi, iar la urmă am făcut un exces – îmi stă pe creier.
Pentru că respect fiecare leu pe care mi-l dă cineva şi pentru că nu vreau să-mi bat joc de efortul nimănui. Pentru că nu ascult pe cei care spun nu mă interesează ce faci cu banii şi pentru că încerc să fac totul, cât mai corect cu putinţă. Cât mai transparent!

De aceea, vă rog, vă implor! Dacă doriţi să vă implicaţi într-o campanie – a mea sau a oricui altcuiva, încercaţi să fiţi punctuali. Să ajutaţi omul care strânge să-şi poată face cum trebuie socotelile. Să-şi ia avans câteva zile, să aranjeze darurile, să cumpere ce mai e de cumpărat, să drămuiască totul cu cea mai mare seriozitate. Ajutaţi acel om să ajute, fără să-şi mai caute şi motive de a se învinovăţi!
Spovedania mea de astăzi este cu şampoane. Am făcut o greşeală pentru care eu încă nu mă pot ierta. Am făcut o greşeală, pentru a evita să supăr câteva persoane. Şi… probabil că am ajuns să mă supăr mai mult eu pe mine – decât pe alţii! Îmi cer iertare! Pentru tot! Şi, vă mulţumesc că încă îmi sunteţi alături, în încercarea de a fi OAMENI – în fiecare zi!