Grădină pustiită

Să ne imaginăm că în această grădină ar fi cinci pomișori și vreo 12 trandafiri. Imaginația ne-ar duce cu gândul fix la modul în care arăta grădina din fața blocului nostru – până în această dimineață.

Acum, mai sunt trei trandafiri. Uitați, probabil. Sau, cărora li s-a promis: Mă voi întoarce!…

Nu înțeleg dorința oamenilor de a distruge. La fel cum, alții nu înțeleg încăpățânarea noastră de a crea un spațiu frumos – în lumea sălbaticilor. Un măr rezistase de anul trecut. Doi pruni și doi cireși fuseseră mărțișoarele noastre, de la 1 martie. Trandafirii îi adusese George pe 8 martie.

Pentru a compensa, poate – acum câteva zile au venit, prin curier, cei trei copaci pe care, cu ajutorul comentariilor de la voi, i-am câștigat în campania de la vALLuntar – pentru recenziile la Clubul iubitoarelor de ciocolată și Noul cod al bunelor maniere. Încă de aseară, stabilisem locul în care vor trona copăceii – în spatele blocului. Astăzi, George i-a plantat cu lacrimi în ochi – de dragul și de dorul minunăției care se forma sub ochii lui – din truda brațelor lui.

Un copac vine, altul pleacă… Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat! Parcă suportarea e mai ușoară, atunci  când „dai vina” pe Domnul… 🙂 Noi vom încerca să refacem grădina. Cine știe?, poate că, într-un viitor, munca nu va fi doar transpirație, ci și satisfacție.