• BB: Maria-Paula,  Bucurii

    Avem absolventă de grădiniță

    Parcă mai ieri vorbeam despre un moment istoric în familia Pintilie – prima ședință cu părinții :). Parcă mai ieri, cu o tonă de emoții, pășeam spre prima zi de grădiniță.

    La fel am pășit și spre ultimele zile de grădiniță – spre serbarea și petrecerea de final de grupă mare. Vorbele Mariei de la trei ani o ajung din urmă astăzi, la aproape șase ani… Azi merg la grădiniţă şi la şcoală, mâine – la facultate! 🙂

    Copilăria n-o vom uita

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Monstruozități fericite :)

    Lucrăm, încă mult, în familie și încercăm, cot la cot, să fim creativi. Totuși, am început să realizez că sunt momente în care trebuie să dispar și să-mi las fata să fie, pur și simplu, pe picioarele ei! Ați crede că-i ușor. Adică… gata, mi-am luat de-o grijă! Pun copchilu’ la birou și mie nu-mi mai pasă. Ei, nu-mi pasă? Cum să nu-ți pese, când vezi că, în loc de albastru, cerul e verde, că un om e mai mare decât un copac sau că nu știu ce chestie fantastică n-a fost lipită fix acolo unde trebuia?!
    Îți vine să urli, să iei și să faci tu – ori măcar să repari! – îți vine să scoți fum pe urechi și să întrebi: Ce-i porcăria asta? Îți vine să întrerupi jocul, să te pui pe explicat și bătut la cap. Totuși…
    Când întoarce fericită fățuca spre tine și te întreabă

  • BB: Maria-Paula,  Haz de necaz

    Maria, Garfield și președintele

    Pentru a doua seară la rând, Maria a renunțat la Garfield – pentru ca noi să ne uităm la dezbaterile dintre vestiții și prea puțin iubiții candidați la președinție.

    – Eu știu cu cine votez!, a sărit, la un moment dat.

  • BB: Maria-Paula

    Cu bucurie, în grupa mijlocie :)

    A trecut un an. Nu știm când, nu știm pe unde, bine c-a trecut frumos 🙂 Au mai fost o aniversare, o vară și o vacanță. Și-a venit, apoi, o zi de luni – numită 15 septembrie. În acea zi, ne-am pus toate visele-n rucsac și am pornit spre grădiniță.

  • BB: Maria-Paula,  Haz de necaz

    Planuri și neplanuri de mică soție

    Maria, cu lacrimi în ochi:
    – Atunci, eu n-o să mă mai mărit! N-o să mă mai mărit niciodată!
    – Păi, de ce?, o întreb uimită.
    E în perioada aceea în care visează continuu la prinţi şi în care-şi schimbă posibilele iubiri ca pe şosete…

  • BB: Maria-Paula,  Haz de necaz

    Să ne amintim: Maria la trei ani :)

    Peste o lună, pe vremea asta, vom fi la mare. De la ultima vară, timpul a trecut – parcă, în zbor! De la trei ani – Maria a ajuns la patru. De la 30… noi ne îndreptăm spre 31 de ani. Bătrânețile noastre contează mai puțin :). Însă, amintirile din concediul de acum un an sunt atât de vii în minte, încât pot spune că bălăceala și escapadele noastre au fost ieri. Amintirile au revenit cu atât mai drag în prezent, când am găsit notate în draft-ul blogului niște replici de pe-atunci, de-ale Mariei. Un procent dintr-o infinitate – la care a venit, cred, vremea să dau publicare. Pentru că ar fi păcat să nu ne amuzăm puțin, împreună! 🙂