Ale tinereţii valuri,  Pentru minte

20 de motive pentru care îi sunt recunoscătoare lui 2020

  • A început 2020 aparent banal – ca orice an de până acum. Cu planuri, cu vise, cu of-uri, cu emoții. Nu cred că se aștepta cineva să fie într-un fix anume fel. A fost, în schimb, altfel. Pentru toată lumea. Inevitabil, am trăit mai conștient aici și acum și am prețuit clipa. Eu una sunt recunoscătoare lui 2020. M-am trezit mai repede din supărări și din nemulțumiri, m-am ridicat mai repede de jos, mi-am cerut mai repede iertare, am iertat la fel de repede. N-am mai avut timp de prostii și de plâns de milă, n-am mai creat scenarii cu dacă și cu parcă, n-am mai amânat cu la fel de multă ușurință unele treburi.
  • Cu toate astea, de suficiente ori m-am trezit, zăpăcită, pe o ultimă sută de metri. Uneori din cauza proastei mele organizări, în alte dăți ca lecție de credință și de lăsare în voia lui Dumnezeu – Care știe cel mai bine momentul prielnic. Momentul cel mai plin de miez și de recunoștință pe care să ni-l ofere. M-am bucurat de ultime sute de metri de parcă ar fi fost ultime guri de aer pe care le primeam!
  • La începutul anului, când încă mai aveam voie să ieșim nestingheriți în lume, am prins o ultimă sută de metri de… copilărie! Am mers pentru prima dată la un spectacol cu Gașca Zurli – și-am sărbătorit, fără să știm cât de mult ne va fi dor, libertatea unei săli pline ochi, libertatea îmbrățișărilor, libertatea de a ne sufla unii altora în ceafă și de a ne distra împreună.
  • Apoi mi-am luat rămas-bun de la un anume gând la moarte. După doi ani și ceva de emoții, o așteptare devenea un verdict favorabil vieții. Dar… ce să vezi? S-a dat startul oficial la pandemie! Ceea ce mi-a confirmat că e de bine să fim mereu în gardă. Să trăim frumos, cât putem – și cât ni se permite.
  • Au început serviciul și școala online. Dacă, până acum, casa era zona de confort – acum ne-am văzut ieșind din zona aceasta, culmea, stând mult mai mult timp acasă. Am descoperit în profunzime familia, locuința, ideea de a conviețui 24 din 24 de ore cu cei dragi. O adevărată provocare, o minunată provocare! Nu mai petrecusem atâta timp cu Maria zi de zi, zile la rând, din vremea concediului de maternitate!
  • Din păcate, mulți s-au despărțit anul acesta sau și-au amânat planurile de viitor. Dar parcă și mai mulți și-au completat familia cu minunați copilași născuți în vremuri de pandemie. În plus, multe perechi au acum poză cu o burtică lângă brad – dovadă că statul mult împreună poate fi și cu folos, și cu iubire, si cu împlinire! Apoi, mai sunt în lista mea de oameni fericiți și cei care s-au căsătorit anul acesta. Le admir curajul și îi invidiez, în cel mai frumos mod cu putință. S-au luat într-un cadru restrâns, în care cu sau fără pandemie m-aș lua și eu, dacă m-aș mai lua (sau dacă m-ar mai lua cineva, haha!).
  • Nu mi-a fost teamă nici în anul acesta de așa-zisa singurătate, nici n-am decis să închid porțile iubirii. Dar am avut un moment de mărturisire în care unii, care au avut de înțeles, au înțeles. Ceva 🙂
  • Părinții mei, bunicii Mariei, au fost super-eroii pandemiei și-ai online-ului. Am primit mult ajutor din partea lor cu școala online a Mariei, în timp ce eu butonam pentru serviciul meu. Ajutor fantastic, pe care cei ce nu l-au avut îl pot înțelege chiar mai bine decât mine. Mulțumesc!
  • Tristețea de a petrece perioada de post al Paștilor și Învierea Domnului departe de biserică au compensat cu un timp de nedescris în cuvinte în privința trăirilor duhovnicești avute. Aici aș putea vorbi mult – dar n-aș descrie nicio frântură. Cert este că unii dintre cei care și-au dorit să ne distanțeze social (în unele aspecte având ceva dreptate, în altele exagerând peste măsură, închizând inclusiv cimitirele!) – au obținut suficiente reacții adverse. O parte dintre oameni s-au distanțat fizic, dar s-au apropiat mai mult în rugăciune unii de alții și de Dumnezeu.
  • Aceeași perioadă m-a făcut să nu-mi doresc tulburare, să nu-mi spun întotdeauna părerea cu voce tare și să mă despart de o serie de prieteni-haiduci din online. Așa se face că am deschis porțile altora și, pentru prima dată în istoria Facebook, am acceptat în lista de prieteni mulți necunoscuți, descoperind printre ei oameni de calitate și foarte faini.
  • Întotdeauna mi-a plăcut cerul, dar niciodată nu i-am acordat atenția cuvenită. De data asta l-am admirat mult și bine și, în unele dăți, l-am împărțit cu voi, arătându-vă ce minunat se vede #CerulDeLaEtajul6!
  • Alături de prieteni buni și dragi, dar și de unii oameni complet necunoscuți m-am implicat în câteva cazuri umanitare în online și am reușit să mai aducem un zâmbet și un strop de speranță.
  • Zâmbetul n-a pierit. Am făcut și haz de necaz, am și râs pe bune, cu toată inima și cu ochii. Chiar dacă uneori gura a fost acoperită de mască, masca nu ne-a furat nimic din ceea ce n-am lăsat să ne fie furat. Nici aer, nici bucurie de a trăi, nici bucurie de a ne revedea, nici surpriza de a ne recunoaște.
  • Cea mai bună și mai de suflet amintire din 2020 este, culmea, din mijlocul bolii și din imediata apropiere a morții. Era să pierdem un om tare drag – și slavă Domnului că nu a fost așa! Însă, în toate momentele acelea foarte grele, am simțit multă liniște de Sus și mult sprijin din partea oamenilor. Unii – prieteni buni, alții doar cunoștințe, alții aproape nici atât, până atunci! Cu toții au format o bulă uriașă de bunătate, de ajutor concret, de rugăciune. Pur și simplu… oamenilor le-a păsat mai mult decât credeam noi că merităm! Oamenii s-au implicat – unii și fără să le cerem, alții mai mult decât am fi îndrăznit. Am rămas profund impresionată și fericită că în bula mea lumea e bună și că în orice necaz există și o parte luminoasă.
  • Recunoscătoare lui 2020 sunt pentru prietenii și pentru cunoscuții mei, pentru niște oameni foarte dragi care au fost bolnavi și care s-au vindecat. Sunt recunoscătoare lui 2020 pentru că mi s-a îngăduit să mai petrec niște sărbători având pe cei dragi aproape!
  • Una peste alta, anul acesta ne-a luat multe și ne-a dăruit și mai multe. Nu știu cât va mai dura pandemia. Dar știu că-mi doresc din tot sufletul să nu uit măcar o fărâmă din tona de lecții primite. Anul acesta simt că m-am îmbogățit, că m-am maturizat, că m-am schimbat mult. Ar fi păcat să pierd și să mă pierd pe drum.

La mulți și buni ani, cu sănătate și bucurii!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *