O relație se distruge în doi

Se întâmplă, uneori, ca oricât de bine ar arăta două persoane una lânga alta, oricât de mult s-ar iubi, oricât de luptătoare și de puternice ar părea împreună, ceva să se rupă. Deloc ușor, deloc cu bucurie. Deloc așteptat pentru alții: „Vai, dar numai la voi nu mă gândeam!”…

Din exterior, pare simplu de dat cu părerea. De estimat. De calculat pe cine să dai vina și pe cine să compătimești. Da, la exterior, întotdeauna cineva a greșit mai mult decât altcineva și merită bătut cu pietre. Iar partenerul trebuie luat în brațe și cocoloșit, dar în egală măsură luat în râs și vorbit pe la spate.

În realitate, într-o relație sunt întotdeauna două persoane. Dacă bucuriile se împart în mod egal, la fel se întâmplă și cu neputințele. Nu se ajunge de la A la Z într-un singur pas. Nu se distruge o viață în doi peste noapte. Încet, încet, una câte una, și de la unul, și de la celălalt, piesele din puzzle încep să se destrame. Dacă nu ești acolo să vezi, să simți, să crezi cu tărie în doi, ajungi să descoperi mult prea târziu dezordinea în care ai lâncezit și pe care ți-ai asumat-o sub crezul: „Nouă niciodată nu ni s-ar putea întâmpla…”.

Ba se întâmplă. La case mici și la case mari, la oameni mici și la oameni mari, la iubiri mici și la iubiri ce păreau a fi eterne. E pur și simplu. Și e în doi. Oricât de mare ar părea la exterior vina unuia, în comparație cu vina altuia, în realitate avem… egalitate. O relație se distruge în doi.

Ar trebui să fim conștienți de acest aspect până să ajungem să ne lovim cu capul de pragul de sus. Din păcate, oricât de faină și de simplă ar părea teoria, pe unii practica îi omoară. Orice relație, oricât de frumoasă și de suflet ar fi, poate să treacă în veșnicie.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *