Absolventă de grupa mică

Preșcolera studentă mă face să mă întreb, zi de zi, pe unde zboară timpul! Preșcolera studentă este proaspăt absolventă de grupa mică! S-a dus un semestru, s-a dus al doilea și, uite c-a venit vacanța! O vacanță destul de lungă și cu multe necunoscute pentru ea – cu doruri, cu întâlniri întâmplătoare cu anumiți colegi, prin parc, cu planuri de plecări prin lume și cu vise multe.
Când îmi amintesc cât eram de emoționată la prima ședință cu părinții, mă bușește râsul. Un râs înțelegător, a obișnuință de acum și a relativă teamă, cu gândul la toate câte vor urma. Am copil mare! Sau… mijlociu. Grupa mică rămâne în urmă, cu un caiețel plin de cântece și poezii, cu o mapă întreagă de planșe, fișe, picturi, cu o mulțime de buline cuibărite, într-un final, pe o ușă de dulap.
Am copil mare! Cu unele obiceiuri de bebeluș, cu aere de domnișoară, cu genunchi de băiețel și cu spuneri de bunicuță. Mă topesc de dragul copilului meu! Mă bucur de fiecare zâmbet și mă întristez pentru fiecare încruntătură. Câte zâmbete vor mai urma! Câte nasuri strâmbe se vor mai iți! Nu știu câtă fericire poate cuprinde sufletul meu, nici nu știu câți nervi de oțel pot avea – câtă înțelepciune și câtă răbdare – pentru a gestiona întâmplări, discuții, mofturi, supărări, talente. Mami, știi care e talentul meu? Să te iubesc pe tine!!!…

Calare pe vise

Sunt multe pe care nu le știu și sunt multe spre care voi privi în urmă, cu nostalgie. Sunt multe de care îmi va fi dor – atunci când iubirea de mamă va trece pe un loc secund și, sub nicio formă, nu se va mai exprima în public. Tot ce mă rog e ca Maria-Paula să fie sănătoasă! La trup, la minte și la suflet! Să crească mare, să crească frumos, să crească în sus și să aibă puterea de a privi mereu spre cei din jur. Să fie ea, dar să nu uite tot ce i-au pus la rădăcină bunici, părinți, educatori.
Să treacă frumos prin ani și prin viață și să-și păstreze grupa mică sub braț! Perioada aceea fericită, în care orice nefericire durează cât o clipire de gene. Perioada aceea în care orice lacrimă apare doar pentru a face ochii mai strălucitori și obrajii mai buni de pupat! Perioada aceea în care nicio febră din lume nu te poate împiedica să te joci și în care niciodată se încheie încă înainte de a-l termina de rostit. Perioada aceea în care fiecare întrebare are un răspuns clar și la obiect, zurliu și năucitor, simplu și firesc. Perioada aceea în care orice este posibil – pur și simplu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *