Nu respir doar rautate, ci si dreptate: treburi de mantuiala in Iasi

Zice lumea ca-s nebuna… Ca-s perfectionista, visatoare, critica. Ba, chiar, sub protectia si sub curajul anonimatului, unii ma fac penibila.

Sapte pietre e un blog cu de toate. De toate bune si de toate rele. Daca scot in evidenta niste greseli si niste mizerii – sunt impertinenta, din punctul de vedere al celor patati. Aceiasi patati aplauda, mai apoi, atunci cand nu ei, ci inamicii lor, fac subiectul discutiei. Eu nu am inamici. Nici prieteni. Nu judec. Dar, observ. Sa fie un defect faptul ca nu-mi pastrez observatiile pentru mine, ci le impart cu voi?…

Nu scriu doar de dragul de-a scrie si nu uit niciodata ce-am scris. De aceea, ma intorc, uneori la subiectele care au creat valva – sau furturi intr-un pahar cu apa, mai bine spus – ca sa vad care mai e realitatea. Dupa atata introducere – astazi m-am decis sa va prezint doua realitati. Pornind de la doua postari despre si din Iasi: Lanturi pentru Alexandru cel Bun si Noua colectie de banci – marca Parcul Copou.

*** Am fost uimita sa vad cum, lui Alexandru cel Bun i se pun lanturi! De fapt, statuii domnitorului si Stemei Tarii Moldovei. O imagine urata, de-a dreptul! Garantam, atunci, ca lanturile vor fi sarite, statuia calarita… si ca proiectul de ingradire, in sine, nu va reprezenta un avertisment de genul pe-aici nu se paseste ci, din contra, va fi un punct de atractie.
Am gresit cu ceva?

La o prima vedere, iti vine sa strigi: Vaiii, ce oameni nesimtiti! La o a doua vedere, incepi sa te intrebi: Cu ce gresesc ei? De ce n-ar avea voie in acel perimetru? Nu, nu incerc sa „ma scot”. Nu mi-am dus copilul niciodata in acea zona interzisa.
Dar, de ce i-as judeca prea aspru pe cei care o fac? N-am vazut vreodata un politit comunitar oprindu-se si batand obrazul acelor oameni – asta e semn ca, ori au voie, ori unii nu-si fac treaba.
Care a fost adevaratul scop al ingradirii acestui loc? Ce s-a dorit sa se obtina prin asta? De unde s-a luat modelul punerii unei statui in lanturi? Si, daca tot s-a stricat imaginea, de ce nu s-a pus acolo si o sperietoare de copii? Sau, de ce nu s-a ingradit cu sarma ghimpata?

*** O alta uimire a fost reintalnirea cu Parcul Copou, prin luna martie. Atunci, am descoperit noi modele de banci – cu mult fier inalt si gol si rece Ei, nu-i bai, mi-am zis. La vara, aceste banci vor deveni umbrare si ce bine va mai fi! Caldura a venit de mult timp si, din punct de vedere calendaristic suntem cu un picior in vara… dar scheletii aceia ciudati nu dau impresia ca-si doresc sau ca vor deveni vreodata umbrare… Mai astept.

Si, mai exista un model nou se banci in Copou, cu doua… orificii, sa-i spunem, de-o parte si de alta a lor. Ziceam atunci ca au fata de cosuri de gunoi, ma rugam sa fie suporturi pentru flori. Am fost facuta de la tara, ca vezi, draga Doamne, nu am crezut de-o data ca ele chiar sunt suporturi pentru flori.
Acum, ce sa zic… la tara la mine, suporturile pentru flori au in ele… flori! Iar cosurile de gunoi, alea cu modele si gaurele au inauntru un… sac! In acest caz, nu exista nici flori, nici sac, dar sunt folosite ca locuri in care sa-ti arunci mizeria. Ca sunt oamenii nesimtiti, e mai mult decat clar! Dar si treaba e facuta de mantuiala, oprita la mijloc si lasata in nepasare. Chiar nu inteleg motivele care-i fac pe unii sau pe altii, dupa ce au cheltuit gramezi de bani si au facut o treaba chiar buna, sa se opreasca brusc, fara sa fi pus punct final lucrarilor.
Si fara sa-i intereseze ce se intampla mai departe.

Nu, nu ma incalzeste cu nimic faptul ca am avut dreptate, atunci cand vad gunoaie aruncate in ceva ce parte a fi, dar nu este complet – un cos de gunoi.
Pozele sunt facute intr-o dupa-amiza de miercuri, cand nu toata lumea are liber sa iasa in parc. La sfarsit de saptamana, imaginile ar fi fost mai pline de gunoi si de nesimtire…

Subiectele de la care s-a pornit:
*** Lanturi pentru Alexandru cel Bun
*** Noua colectie de banci – marca Parcul Copou

Mai poti citi si:
*** Cu dreptul… prin iarba
*** Happy Gunoi’s Day!
*** Biciul si amenda, romanul si civilizatia
*** Nepasarea, nesimtirea si (ne)parcurile pentru copii

S-ar putea să-ţi placă şi...

3 comentarii

  1. M-am simtit din nou copil cand am vazut lanturile lui Alexandru cel Bun. Ce m-as mai fi leganat si eu!

    Off-topic: piddyxtr la verificarea cuvintelor… Of, nu vrei s-o scoti daca tot ai pus moderare? 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *