Cu dreptul… prin iarba

Ieri am urcat la Motel Bucium, sa admiram orasul de sus.
Si am admirat orasul… dar si mizeria, care era in imparatia ei. Cosurile de gunoi lipseau cu desavarsire. Nu acelasi lucru l-as putea spune despre pet-uri, doze de bere, pungi sau hartii.
Si, cum stateam noi acolo, uimiti de atata mizerie, se opreste o masina. Din ea se da jos o tanti cu o sacosa din care se vedeau tot felul de sticle si resturi de ambalaje. Se uita de jur imprejur… nu gaseste ceea ce cauta, trece pe langa noi, coboara un pic pe cararuie, in spatiul verde – si arunca punga in boscheti.
Am crezut ca mor! Am lasat-o sa urce si nu m-am putut abtine fara sa-i zic: Sa stiti ca aveati loc in masina sa va tineti mizeria! S-a uitat putin mirata, putin rusinata, putin enervata – s-a intors, si-a luat gunoiul si dusa a fost!
Am avut asa o satisfactie! Inainte imi era rusine sa atrag atentia cuiva. Acum, mi-ar fi fost rusine daca nu ripostam! E dreptul meu sa traiesc intr-o lume curata. E dreptul meu sa urc la Bucium si sa respir aer curat, nu putoare din tufisuri. E dreptul meu sa calc desculta prin iarba fara sa-mi fie scarba.
Sunt drepturi de care ar trebui sa profitam, neuitand insa ca avem macar o obligatie – aceea de a nu fi nesimtiti.

S-ar putea să-ţi placă şi...

5 comentarii

  1. Foarte bine! Mi se pare o idee mult mai buna decat a face munca in locul altora si a strange tu ce arunca altii. Asta nu rezolva problema pe termen lung. Insa faptul ca cineva se uita urat la tine cand arunci ceva pe strada, da rezultate mult mai bune.
    Parerea mea e ca energia consumata in strangerea voluntara de deseuri, care rezolva ceva doar pe termen scurt, ar putea fi folosita mai bine in directii mai eficiente, de exemplu:
    -sustinerea unei legi care sa prevada amenzi usturatoare pentru cei care arunca deseuri in spatii publice
    -o lege care sa pedepseasca aruncarea deseurilor prin ore de munca de colectare de deseuri
    -posibilitatea de a inlocui pedepsele cu inchisoarea prin munca in folosul comunitatii la colectare de deseuri
    -o campanie in presa sau pe internet, bloguri etc. care sa promoveze uitatul urat sau chiar agresivitatea verbala fata de cei care arunca deseuri
    Cam atat. 🙂

    1. Desi pare barbar pana la un anumit punct (avand in vedere ca romanul nu se bucura de o stare financiara buna), chiar ieri ma gandeam la aceleasi masuri si mi s-au parut total indreptatite. Nu putem face inca apel la bunul simt al cetateanului. Se invata repede aruncatul gunoaielor in spatiile publice, iar cei insarcinati cu curatenia publica nu mai fac fata.
      Ieri am trecut printr-un parc de langa casa, iar intr-o parte se jucau copiii, iar in cealalta, parintii, scuipand seminte, ii supravegheau…sau fix sub geanul meu, in parcarea cu masini, parintii isi supravegheaza copii sa nu ajunga in strada sau sa nu se loveasca, iar un copil a aruncat pe jos ambalajul de la o inghetata, iar parintele, un domn inalt si bine facut, nu a spus nimic. Adevarul este ca acel ambalaj nu se mai vedea pe langa multitudinea de alte gunoaie.
      Educatia incepe acasa, apoi printre straini. Deseori ma intorc acasa cu ghiozdanul plin de servetele si ambalaje pe care le strang pana si dupa colegii mei. Se pare ca incet, incet, aduc tot mai putine acasa si merge destul de bine si puterea exemplului.
      Acum o saptamana am ridicat o punga aruncata de o stimabila doamna si, trecand fix prin fata ei, intentionat taindu-i calea, am aruncat punga la cosul de gunoi de alaturi si i-am spus sec „uitati si cosul doamna” si aproape ca m-a ucis cu privirea.
      Nu stiu daca e indicat sa interactionezi cu oamenii astia. Romanul e mandru. Sunt pro amenda (nu mare), dar nu stii peste cine dai si e mai bine sa lasam lucrurile la latitudinea autoritatilor. Cu timpul vom ajunge la nivelul germanilor (doar un exemplu ce mi-a trecut prin minte) care se apleaca dupa o hartie ce o vad, chiar daca nu le e in drum sau cosurile puse in spatiile publice pentru hartie si carton, plastic si perisabile nu se duc la aceeasi groapa comuna ci sunt fiecare reciclare conform normelor in rigoare. Cu alte cuvinte, pana si la „nivel inalt” sunt probleme la noi.
      E bine sa visam si cate un pic sa aratam ca vrem mai bine. Eu va sustin. Si eu vreau sa umblu descult in iarba proaspat verde.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *