2.1 milioane dolari – uniți în ajutor pentru micul Noel!
UPDATE 20 iulie
Gata, pentru Noel s-au strâns TOȚI banii, slavă Domnului! Acum mai toate link-urile și munca sunt continuate/ redirecționate către un alt caz, al Alessiei. Aceeași boală, aceeași sumă necesară… 🙁
***
UPDATE 2 iulie – ajutor pentru micul Noel!!!
Când suma de aproape 2.1 milioane de dolari e adunată… calculele precise ale spitalului din Budapesta vin să ne mai zguduie un pic…
Cost ZOLGENSMA 2.100.000 dolari + 5% TVA + cheltuieli analize și terapie post administrare (3 luni de tratament) total: 2.400.000 dolari!
Vestea minunată este aceea că există o dată fixată la care se va face intervenția: 25 august 2020 – dar, cu două săptămâni înainte, trebuie TOȚI banii!
Totalul sumei adunate până la 1 iulie (inclusiv SMS) este: 2.013.460 dolari. Asta înseamnă că mai sunt necesari: 386.540 dolari.
Justificările complete: aici, în mesajul postat de mama lui Noel.
***
În limba română și în limba maghiară curg mesaje de luptă. De luptă minunată, în aceeași echipă! În echipa de ajutor pentru micul Noel! Un copil de aproape un an unește oamenii în rugăciune și în fapte bune. Unește oamenii în strângerea unei sume uriașe: 2.100.000 de dolari!
Adică… 2.1 milioane dolari!!!
Aparent, e ceva imposibil. Dar nimic nu-i imposibil, atunci când ne aflăm cu toții de aceeași parte a baricadei și clădim împreună temelia unei șanse la viață! Imposibilul devine realizabil! Cu diagnosticul aflat în octombrie 2019, în ianuarie 2020 erau deja strânși 500.000 de dolari. Iar până acum, în iunie, s-au adunat 1,5 milioane dolari! În acest context, parcă e mai realizabil visul de a mai aduna încă 600.000 de dolari – numai că greul de abia acum începe!
CM – de la Călin-Mihai la Conventus Mirabilis. Împreună pentru o șansă la viață!
Sărbătoarea de astăzi e pe cât de minunată, pe atât de clară și de… grea. Sfinții Ioachim și Ana au nădăjduit toată viața, până la adânci bătrâneți, că vor fi părinți. Și când visul li s-a împlinit, când au avut-o pe Maica Domnului, după trei ani de la naștere nu au ezitat să împlinească promisiunea făcută în rugăciune: aceea de a-și dărui copila lui Dumnezeu și de a o duce la Templu.
Wow! Cam cât de greu e să-ți vezi pruncul mult așteptat, iar apoi să renunți la el în „favoarea” lui Dumnezeu!? Este, cu siguranță, o cinste – dar câți dintre noi mai reușim să o percepem așa?…
Câți dintre noi suntem dispuși să recunoaștem măcar faptul că pruncii ne sunt împrumut divin, că nu ne aparțin, că brațele noastre sunt făcute ca să-i iubească și să-i îmbrățișeze, dar nu să-i lege definitiv și obligatoriu de noi?!…
Mă întorceam astăzi de la biserică plină de întrebări și de gânduri.
Să-i spunem La mulți ani lui Dimitrie!
Acum aproape două luni era ziua mea. Zi pe care, în general, o ocolesc în online. Anul acesta am fost… punctuală! Am anunțat că am împlinit 36 de ani și am îndrăznit să procedez altfel decât de obicei, pentru a sugera modul în care prietenii au putut să-mi facă un cadou minunat.
Un cadou în valoare de… 10 lei! Eu atât am cerut. Deoarece cred sincer în puterea echipei și în puterea banului mic – care poate face o mulțime de fapte bune și mari!
Dimitrie și mama lui, Bianca-Maria Năstase – Divanul Roz Mulți prieteni mi-au făcut atunci cadoul cel minunat! Sunt recunoscătoare! Și tot atunci au existat prieteni care, din binecuvântate pricini, mi-au spus că nu pot face transferul, dar că mă roagă să le mai amintesc de Dimitrie – băiatul în contul căruia aveau să ajungă banii. Și ce ocazie mai bună ar fi să-l readuc în centru atenției pe Dimitrie dacă nu astăzi, în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir?
Haideți să-i spunem La mulți ani lui Dimitrie!
Călin-Mihai are zece luni și-un pic. Să-i dăruim o viață întreagă!
UPDATE
Pe 17 mai 2019, Călin-Mihai a plecat în brațele lui Doamne-Doamne. Nu a trăit mult – dar multe ne-a învățat! Prin zâmbetul lui, prin curajul lui, prin puterea lui de a îndura suferințele și de a iubi! Drum lin, Mihai-Călin! Domnul să-i mângâie pe cei dragi ai tăi, iar tu să te rogi mereu pentru ei de acolo, de Sus!
***
De multe ori reușim să nu trecem nepăsători pe lângă durerea celor din jur. E de bine. Luptăm pentru ei și suferim alături de ei… Iar dacă durerea noastră e mare… și nu-i decât o frântură…trebuie să fie îngrozitor să simți necazul pe propria piele! Și tot îngrozitor e gândul că am putea și noi să fim, cândva, în locul celor ce astăzi nu au timp să plângă, pentru că trebuie să fie puternici.
În vară ne-a marcat pe toți aflarea veștii că Dominic este bolnav și că părinții lui au nevoie de o sumă uriașă de bani pentru a începe tratamentul. Dar Dumnezeu lucrează prin oameni și minunile chiar există! Așa că n-am putut decât să muncim împreună, să donăm fiecare câte un strop de speranță – și să ne bucurăm când, în foarte scurt timp, s-a strâns o parte importantă din bani, iar Dominic a și început tratamentul. (Nu uitați cazul și vă rog să-i rămâneți aproape voinicului, căci lupta lui continuă!)
Printre oamenii impresionați de suferința lui Dominic au fost și părinții a doi copilași minunați. Și sănătoși. Alexandra și Dragoș au luptat atunci pentru strângerea de fonduri, fără să-și imagineze diagnosticul pe care urmau să-l primească acum câteva zile pentru mezinul lor… Fără să-și imagineze că vor simți și ei durerea unui părinte care află că are nevoie tot de… măcar 200.000 de euro pentru viața pruncului lor!
Călin-Mihai are 10 luni și jumătate și-un diagnostic dur: Neuroblastom de Gradul 4, cancer la glanda suprarenală.
Hai la „Jazz for Souls” și adu bucurie copiilor din mediul rural!
Când afli că urmează un concert caritabil, ți se aprind imediat beculețele – e rost de ceva distracție și de-o faptă bună! Când auzi ritmuri de jazz deodată te muți, parcă, într-o altă lume. Stai să vezi, însă, când concertul caritabil la care ești invitat e… Jazz for Souls! Doamne, cât de bine mai sună!
Sub sloganul „Jazz up your night!”, seara de 25 mai va transforma Sala Mare a Teatrului „Luceafărul” într-un spațiu al jazz-ului de calitate și al bucuriei de a îmbina muzica de suflet cu acțiunile de suflet.
MagicHOME – împreună, pentru părinții copiilor bolnavi de cancer!
M-am tot uitat la oamenii care se așază pe scaunul groazei. Îi privesc două secunde și deja mi se umezesc ochii. Nu-s acolo… da-s acolo, cu ei. Și tot nu-s acolo, căci nici ei nu-s acolo complet – ci doar în cadrul unei campanii, pentru câteva ore. Plâng! Habar n-am ce simt și cum mai simt părinții copiilor bolnavi de cancer care locuiesc pe un scaun… Eu sunt sfâșiată doar privind contextul… – însă cei ce sunt „îmbrățișați” de context, de boală și de spaimă… oare cum își mai cară sufletul?
Dumnezeule… inima și gândul îmi fug la Alexandra. La primul copil pentru care am inițiat vreodată o campanie umanitară pe blog. Primul copil pentru care ne-am unit în fapte bune și pentru care am plâns apoi, amar, la despărțire… Pe Alexandra mi-o amintesc tristă, pentru că-și pierduse părul. Pe Alexandra mi-o amintesc zâmbind, când i-am arătat o poză cu prunca mea: „Uite, Maria a auzit că nu mai ai păr, dar că ești încă foarte frumoasă! Și-a vrut să fie și ea la fel ca tine, așa că a renunțat la părul ei drag și creț!”.
Femeia care și-a îngrijit soțul de 29 de kilograme își duce acum propria luptă cu boala
Cândva, pe la începutul anului, auzeam despre un ieșean de-al nostru, om vrednic, la casa lui, că suferă de-o boală care, la propriu, l-a slăbit. Bărbatul de 47 de ani, soț și tată a trei copii, ajunsese la 29 de kilograme. E o poveste greu de imaginat, cu suferință mare, cu cheltuieli care întrec orice putință, cu ajutor de la semeni și de la Dumnezeu. Cu luptă multă și cu iubire. În fiecare articol în care se scria sau se vorbea despre Eugen Movilă, acesta nu înceta să-i mulțumească soției și să dea slavă lui Dumnezeu că i-a oferit în dar o femeie care să-i fie cu adevărat alături, la bine și la greu.
Între timp, cu mari eforturi și cu multă greutate, Eugen a ajuns pe la 40 de kilograme… Lupta continuă. Însă, de parcă nu era de ajuns, acum tragedia s-a extins. Daniela, soția lui Eugen, a fost diagnosticată săptămâna trecută, miercuri…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase