Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Ioachim şi Ana erau bătrâni şi fără de prunci – o familie de ocară în faţa oamenilor, o familie care nu primise, aparent, binecuvântarea lui Dumnezeu. Însă, drepţii Ioachim şi Ana nu au deznădăjduit, ci s-au rugat mereu, cu credinţă, pentru a avea un urmaş. Ei au făcut şi o promisiune, aceea de a-şi închina copilul lui Dumnezeu, la Templu (ceea ce numim azi Biserică).
Maica Domnului s-a născut! La trei ani, părinţii ei şi-au ţinut cuvântul şi au dus-o la Templu, la arhiereul Zaharia – cel ce avea să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Zaharia a mers cu prunca în Sfânta Sfintelor, o încăpere în care preoţii nu aveau permisiunea să intre şi în care însuşi arhiereul putea păşi o singură dată într-un an. Zaharia era proroc şi ştia despre sfânta copilă că este chiar mai sfântă decât Sfânta Sfintelor!
12 ani a petrecut Fecioara în aceste locuri. Aici a găsit-o îngerul Gavriil şi i-a adus vestea cea bună – aceea că Fiul lui Dumnezeu se va întrupa din pântecele ei!
Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i cântăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului. (Troparul Intrării Maicii Domnului în Biserică)
