CM – de la Călin-Mihai la Conventus Mirabilis. Împreună pentru o șansă la viață!
Sărbătoarea de astăzi e pe cât de minunată, pe atât de clară și de… grea. Sfinții Ioachim și Ana au nădăjduit toată viața, până la adânci bătrâneți, că vor fi părinți. Și când visul li s-a împlinit, când au avut-o pe Maica Domnului, după trei ani de la naștere nu au ezitat să împlinească promisiunea făcută în rugăciune: aceea de a-și dărui copila lui Dumnezeu și de a o duce la Templu.
Wow! Cam cât de greu e să-ți vezi pruncul mult așteptat, iar apoi să renunți la el în „favoarea” lui Dumnezeu!? Este, cu siguranță, o cinste – dar câți dintre noi mai reușim să o percepem așa?…
Câți dintre noi suntem dispuși să recunoaștem măcar faptul că pruncii ne sunt împrumut divin, că nu ne aparțin, că brațele noastre sunt făcute ca să-i iubească și să-i îmbrățișeze, dar nu să-i lege definitiv și obligatoriu de noi?!…
Mă întorceam astăzi de la biserică plină de întrebări și de gânduri.
Din inimă, pentru inimi speciale
Hai, salut! Cum mai stați cu faptele bune? Dar cu distracția? Nu vreți să le combinați, la Iași, în cadrul unui spectacol caritabil?
Eu tocmai am aflat că Tierra Sin Pan pregătește un spectacol-emisiune, cu momente de muzică, dans, pictură și transmisiuni live de la și către Spitalul de copii „Sfânta Maria”, secția de cardiologie. Pentru copiii cu inimă specială, noi putem lua parte la o seară specială joi, 12 februarie, la Casa de Cultură a Studenților. De la ora 18.00, cu un bilet de numai 35 de lei vom putea îndulci șederea în spital a micuților.Din lumea doctoriței Plușica
Vi s-a întâmplat vreodată să vă plângeți că vă doare în gât și, pentru asta, să fiți căutați în fund? Fix așa am simțit că se petrec astăzi lucrurile – când nu eu, ci copilul meu, a fost cautat în toate părțile, mai puțin în ureche – acolo unde aveam bănuiala că și-ar fi băgat un vârf de creion.
Povestea începe cam așa.România îşi părăseşte copiii!
* copiii abandonaţi diferă de copiii părăsiţi * copiii părăsiţi se împart şi ei în câteva categorii, cu şanse mai mari sau aproape nule de a ajunge vreodată într-o familie adevărată * legea adopţiilor a fost modificată în acest an, cu scopul de a uşura şi de a scădea considerabil perioada de aşteptare a copiilor în a-şi întâlni noii părinţi * legea adopţiilor a fost modificată de aşa natură, încât timpul mediu de adopţie, de doi ani, a rămas tot de… doi ani * totul pare o bătaie de joc şi o sfidare a vieţii, la care contribuie legea, dar şi oamenii ce-şi fac treaba din scaun
Am muncit foarte mult la acest articol. Durerea mea este, însă, mai mare decât munca. Pentru că… ce se poate schimba? Cum, când?
Vând spaţiu pe blog pentru O VIAŢĂ – viaţa Alexandrei!
De curând, am vorbit despre visul meu. Acela de a demonstra că putem fi OAMENI – în fiecare zi. Tot recent am scris şi despre Alexandra – o fetiţă de 7 ani, din Dorohoi care, după ce-a intrat în clasa întâi a aflat că trebuie să abandoneze şcoala pentru a petrece timp mult şi dureros prin spitale, într-o luptă nedreaptă cu viaţa. Alexandra are leucemie acută mieloblastică.
Îndemn pentru minte şi suflet
Eşti convins că-ţi vei iubi copilul, încă de dinainte de a-l concepe. Însă, iubirea pentru copilul tău depăşeşte orice imaginaţie.
Când îţi doreşti un copil, îţi doreşti şi sănătate. Când eşti pe cale să ai acel copil, implori sănătate.
Când nu ai copii, durerea unui copil te sensibilizează. Când eşti părinte, durerea unui copil te sfâşie.
Gândul că propriul tău copil ar putea suferi, în timp ce tu îl priveşti neputincios – este o pedeapsă cumplită. Realitatea unui astfel de gând – este o catastrofă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase