MAI scrie pe blog
Bate la ușă luna mai. Au mai trecut patru luni dintr-un an nou, care începe să se învechească. M-ai citit cât ai putut… și cât ți-am oferit. 41 de postări am scris pe blog, până acum, în 2017. O scriere la trei zile, cam așa ar veni. Cum ar fi ca luna mai să-mi fie mai… productivă? Căci luna mai mă încurajează cu un…: MAI scrie pe blog! 🙂
Eu mai… ea mai… noi mai… Hai ca-n luna mai să încurajăm scrisul – și cititul! 🙂 – pe Șapte pietre.
Opt ani de Șapte pietre
Blogul Șapte pietre sărbătorește astăzi 8 ani de la prima postare. Să-i fie într-un ceas nou și bun!
Să-i fie mai bine decât în anul 7… un an condimentat cu mai puțin scris decât era obișnuit, cu multe bucurii, dar și cu multe dezamăgiri,
Ziua lui, ziua blogului :)
A scrie pe apă nu-i ușor. A scrie în calea apei e mai ușor, dar destul de riscant. Operațiunea se repetă fără număr, până ce iese rezultatul dorit :).
A scrie în jurnalul personal e fain și intim. A scrie în virtual înseamnă a-ți deschide anumite porți și a lăsa pe unii și pe alții să intre. Nu știi cine va poposi pe la tine, pentru cât timp, dacă te va îndrăgi, dacă te va respecta ori dacă te va înjura. Nici nu știi să-ți asumi asta pe la începuturi, când îți faci un blog doar așa, ca să vezi și tu care-i faza.
Pe la începuturi… pentru mine a însemnat 23 iulie 2008. Astăzi, cele Șapte pietre au împlinit 7 ani! Mulți? Puțini? Cine știe? 🙂 Un singur lucru e clar! De șapte ori câte șapte mă bucur de el și de voi toți, pe care v-am cunoscut prin intermediul lui!
La cei șapte ani de Șapte pietre, vouă vă spun La mulți ani! Și vă mulțumesc
Șase ani de Șapte pietre
Pietrele mele se numără, se gâdilă între ele, se hârjonesc. Sunt șapte – și, astăzi au parte de șase lumânări. Își freacă palmele a bucurie, că trec în anul șapte – și-și fac tot felul de planuri de viitor.
Reclamă la blog pe spatele copilului
Am fost la unul dintre multele și fainele ateliere pe care le organizează teacher Oana Jalbă. Eram anunțați să ne înarmăm cu tricouri și chef de desenat – că acuarelele și cariocile speciale pentru materiale textile ne așteptau! În primă fază am zis că iau tricou și pentru mine, nu doar pentru Maria. Apoi am renunțat la idee. Nu știam câtă nevoie va avea copila de ajutor, nici cât de colorată va ieși ea din toată povestea asta! 🙂
Dacă aveam tricoul, ghici ce-aș fi scris pe el! 🙂 Maria, pe bluza ei, a vrut un fluture. I-am respectat, logic, dorința. Totuși, la final, nu m-am putut abține să n-o întreb, timid: Mă lași să scriu și eu pe spate? Când a auzit despre ce-i vorba, a primit propunerea cu zâmbetul pe buze și a adăugat promisiunea: Iar eu o să-ți desenez șapte floricele!
Pietricele colorate. Șapte. Dulci! :)
Am pozat eu, pentru blog, pietricele colorate. Mmmm, gustoase, dulci, care n-au rezistat prea mult după ședința foto.
4 ani
Se împlinesc astăzi. De când am pus prima piatră la temelia acestui blog.
Sunt 4 ani cu de toate… cu bucurie, cu necaz, cu glume, cu realitate ce depăşeşte imaginaţia. Nu ştiu să spun ce va urma. Ştiu să spun doar că… va urma! Că nu mă las de scris… puţin, mult, prost, bine… aşa cum o fac.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
