• Hopa tropa prin oraş,  Umanitar

    Dăruiește-ți sănătate și oferă speranță!

    O doamnă avea dureri mari de cap și medicamentele păreau să nu-și mai facă efectul. O prietenă scăpase cu totul de sub control celulita și nu mai suporta să se privească în oglindă. Unui amic îi era frică să se mai trezească dimineața, dacă în timpul nopții se bucura de un pahar în plus. Iar durerile de spate puseseră stăpânire pe un alt amic – într-un asemenea hal, încât nu se mai putea ridica din scaun.

    Poveștile lor de groază le-am tot auzit, de-a lungul timpului. M-am liniștit, apoi, când am aflat că astăzi se simt mai bine. Uimirea a fost totală când am descoperit că, la binele lor a contribuit și un element comun.

  • Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Sănătate pură în buricul târgului

    Țin minte că un prieten de-al meu, din copilărie, suferea de astm bronșic. De câte ori aveau ocazia, părinții lui făceau băgăjelul și mergeau pe la câte o salină. Era un sacrificiu, dar și o porție supremă de sănătate. Când am intrat eu, prima dată, într-o salină, i-am întrebat pe-ai mei: Dar, ce caut aici? Doar nu-s bolnavă?! Însă, după o oră am înțeles singură că, deși nu eram bolnavă – am ieșit de acolo mult mai bine decât intrasem!

  • Hopa tropa prin oraş,  Pentru minte

    Hai la un seminar de slăbire sănătoasă!

    V-am povestit, acum puţin timp, despre cum am slăbit eu – citind o carte. Conştientizând multe detalii pe care Valentin Vasile le-a scos în evidenţă şi pe care, noi, în general, preferăm să le omitem. Citind cartea, nu se poate să nu-ţi doreşti să cunoşti omul. O dorinţă, în general, irealizabilă. O dorinţă, de data aceasta, mai mult decât uşor de îndeplinit!
    Antrenorul şi nutriţionistul Valentin Vasile va sustine la Iaşi, pe 15 mai, un seminar de slăbire sănătoasă.

  • Pentru minte

    Am slăbit… citind o carte!

    Acum ceva timp, citeam și băgam ciocolată multă în mine… pentru că despre asta era cartea. Din fericire, n-am apucat să mă îngraș suplimentar. În ultimele zile, cât mi-am făcut timp să citesc, printre picături, am slăbit două kilograme. Poate părea a fi o vrajă, dar nu e. Nici vrăjeală nu este. Cântarul nu minte :).

  • Din online,  Publicitare

    Ușoară și sănătoasă

    Ani de zile am făcut cure de slăbire, şi-am suferit de tot felul de complexe. De mulţi ani nu mai ţin vreo cură anume, nu mai sunt complexată – şi, culmea, am mai puţine kilograme decât în vremurile de glorie :).
    Schimbarea a venit în momentul în care am decis că este timpul să mă simt bine în pielea mea. Schimbarea a venit în momentul în care am realizat că nu este de ajuns să slăbesc oricum. Graba strică treaba. Strică şi sănatatea. Şi, de aici, un cerc vicios – din care nu poţi scăpa decât printr-un regim de viaţă echilibrat.

  • Pietre...,  Vorbe de duh

    Copilul urât și mama deșteaptă

    O madamă… din lumea asta mare şi mondenă a renunţat la procesul prin care cerea să rămână alături de copilul său. O mamă a renunţat la bucuria de a fi mamă non-stop, mulţumindu-se cu rolul de mamă de ocazie.
    Nu judec. Sau… nu judec acest aspect. Căci, din viaţa duduii, multe au fost făcute aiurea – dar, scopurile, în mare, au fost atinse. Aşa că, putem spune că scopul scuză mijloacele şi că fetele din ziua de astăzi sunt total date pe spate de ideea că… se poate! Că există un precedent şi că ele… de ce n-ar fi tot cu atâta noroc maroniu mâncat din pruncie?…
    Revenind.

  • România,  Vorbe de duh

    Sunt tristă

    Am votat. Îmi asum gestul, îmi asum locul pe care am pus ștampila. Cu toate acestea, sunt tristă. Am obosit ca, în lipsa binelui, să aleg răul cel mai mic. Să mă mulțumesc cu puțin. Să trăiesc într-o țară de care mă simt mândră, dar să mă rușinez continuu de oamenii care mă conduc. De oamenii care ar trebui să fie supușii poporului, dar care se simt stăpânii lumii – atunci când au ciolanul în terenul lor.

    Am avut șansa de a pleca. De a lăsa în urmă totul. Și, n-am făcut-o. Nu regret. Pentru că, oricâte ai lăsa în urmă – totul e imposibil. Aici este viața mea, aici sunt bucuriile mele – aici sunt necazurile cele mai mari. Ce-a fost înainte, nu prea știu. Dar știu că, în 1990 am intrat în clasa întâi. Eram prima generație liberă – pentru noi se clădeau planuri mărețe!