Şcoala (de ieri, de azi, de… mâine?)
Îmi amintesc că aşteptam, mereu, începutul şcolii, cu emoţie. Îmi amintesc că mi-a plăcut, întotdeauna, la şcoală. Îmi amintesc, cu drag, de profesorii pe care i-am avut. Îmi amintesc că am făcut parte dintr-o generaţie norocoasă. Am fost ultima serie care a scăpat de examenul de capacitate şi care a dat admitere normal, la liceu. Am fost ultima generaţie care a dat bacalaureatul în forma lui veche şi cunoscută de toată lumea. Mai târziu, în studenţie, am făcut parte din ultima serie care a studiat patru ani şi care a făcut un master de plăcere, nu din obligaţie.
După ce-am terminat şcoala – toate şcolile – am privit cruciş la ceea ce venea din urmă. Am zâmbit şi, cu o doză de inconştienţă, am strigat: După mine, potopul! Şi potop a venit. Şi nu se mai opreşte dezastrul a ceea ce mai numim noi astăzi – şcoala românească.
Surprize din septembrie
Romanii au talent – marea finala in ritm de hip-hop
In seara asta – in dimineata asta, mai corect – s-a incheiat prima editie din Romanii au talent. Daca, pe parcursul preselectiilor si chiar a semifinalelor au fost momente de ras si de plans, de soc si uimire, de groza si extaz, de data aceasta a fost spectacol – in adevaratul sens al cuvantului. Toti concurentii s-au descurcat de la foarte bine spre excelent.
Totusi, finalul a fost destul de surprinzator. Momentul aflarii numelui castigatorului a fost intampinat cu aplauze, cu bucurie, dar si cu un dram de dezamagire.
Pe podium s-au clasat Valentin Dinu, Narcis Iustin Ianau si Adrian Tutu.
Romanii au talent – in a-si face publica nebunia
Romanii au talent – in a rade unul de altul, spuneam dupa prima editie. Imi mentin ideea. Dar nu incetez sa ma minunez. Si sa-mi pun intrebari. Ce-i face pe unii dintre cei care se prezinta la competitie sa ajunga acolo? Talentul? Intr-un fel. Pentru ca, desi multi sunt varza, in mintea lor, ei se cred talentati. In acest caz, stima de sine e ridicata la valori uriase, fara motiv. De aici si reactiile iesite din comun ale unora, de uimire sau/ si revolta, atunci cand raspunsul este nu.
Dragobete
Am găsit exprimarea Dragobete la români – de parcă ar exista unul și la mexicani. Greșit. Vorbim strict despre o sărbătoare românească.
Romanii au talent – in a rade unul de altul
Aseara nu am avut timp de Romanii au talent. Am vazut doar secvente. Si nu am vrut sa scriu doar asa, de chestie.
Azi, m-am uitat la reluare. N-o sa comentez nimic despre formatul emisiunii, despre imitatie, juriu, scene. Voi vorbi doar despre oameni.Incep sa cred ca simtul ridicolului s-a pierdut. De tot.
In alte vremuri, oamenii se adunau pentru a privi lupte pe viata si pe moarte. Aplaudau sangele si groaza, animalele fioroase care mancau sclavi s.a. Astazi, ei se aduna la un loc pentru a rade unii de altii. Cu voia tuturor. Caci posibilii participanti la emisiune isi asuma faptul ca pot fi luati in ras, batjocoriti, huiduiti. [Se pare ca doamna Roza e mic copil…]Ce mai inseamna 1 Decembrie?
* O zi in care ne-am trezit mai tarziu si am ramas in pijamale, fericiti ca stam acasa in timpul saptamanii. O gaura la salariu si o economie la bugetul statului.
* Economie care se cheltuie pe fasole, carnati, sarmale si castraveti murati. Se fac parade si se depun coroane, dar tot la pomana se ajunge. Ok, sa spunem ca inteleg. Desi mi-e tare greu sa descopar ca suntem considerati o tara de flamanzi si ca ne putem vinde pe o farfurie de mancare. Dar nimeni nu realizeaza faptul ca 1 decembrie e o zi din postul Craciunului? Carnati, sarmale? E adevarat ca nu toata lumea posteste, dar organizatorii ar trebui sa respecte macar contextul.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase