Te simți eliberat după divorț? Dar cu rănile cum stai?…
O să auziți pe mulți dintre cei care au trecut prin divorț de curând că răsuflă ușurați. Că se bucură, vezi, Doamne, ce bine e în libertate! Înainte de a-i crede pe cuvânt, priviți-le și alinați-le rănile.
Nu intră nimeni într-o căsnicie direct cu gândul la divorț. Nu astea-s planurile de viitor atunci. Deci, n-ai cum să vezi că ți-a crăpat familia – și tu să nu mai poți de fericire.
Da, sunt unii oameni abuzați fizic și emoțional, și bravo lor dacă au avut tăria să iasă din cursa în care au fost prinși. Dar sunt și alte motive care duc la despărțire. Neimplicare, plictiseală, oboseală de a trage în aceeași direcție, înșelat, distanțat de prea mult bine. O anume inconștiență și-o lipsă de asumare, un mers pe încrederea că „mie nu mi s-ar putea întâmpla”. Dar se întâmplă. Și se supraviețuiește. Și, da, chiar te ajută Dumnezeu să te ridici și să mergi mai departe. Să fii bine!
Însă, de aici până la a spune ce minunat e să fii divorțat e cale lungă. Și-i o negare a sufletului. Oricât de mult te-ai distanțat de fostul partener, oricât de bine ți-e fără el – și chiar îți va fi, mai devreme sau mai târziu! – e absurd să predai altora cursuri de divorț în sens de… eliberare.
Să ajungi la divorț nu-i din lista planurilor de viitor
Oricât n-ai mai plânge după vechea viață și după fostul partener, dacă ideea de familie a însemnat ceva pentru tine – exact pentru ideea aia, pentru familie, pentru zdrobirea ei n-are cum să nu te doară un pic sufletul.
Deși am început să-l tratăm la diverse, un divorț nu e ceva firesc. Așa că, înainte de a crede un proaspăt divorțat că se simte minunat în libertate, încearcă să-i privești și să-i alini rănile. Nu-l invidia pentru „cât timp liber are acum”, nici nu-i urma exemplul – că parcă începi să observi și la tine în familie chestii care scârțâie. Din contra, mergi la tine în familie și fă echipă cu omul tău. Repară, înnoiește, îmbunătățește tot ce se poate repara, înnoi, îmbunătăți. Și, dacă poți și te interesează, încearcă să fii alături și de prietenul divorțat, până când acesta va avea puterea de a se descotorosi de toate negările și de toate rănile.
#semneazăodivorțată
Descoperire șoc! Femeile-s perfect de… imperfecte!
Nu sunt deloc fana perfecțiunii. A perfecțiunii pe care trebuie s-o afișezi în public, ca să nu creadă nu știu cine nu știu ce despre tine. A imperfecțiunii mascate cu zece straturi de fard și-a zâmbetului tâmp afișat cu maximă grijă, să nu provoace, Doamne ferește, vreo încrețitură în zona ochilor.
Nu sunt deloc doritoare de perfecțiune din asta, lumească – menită să îți ascundă răni și omenie, să creeze fericire artificială și să te scalde în nefericire crâncenă, atunci când rămâi tu cu
Unde-i capătul unei familii?
Mi se tot amintește, în ultima perioadă, că într-o căsnicie „Până la capăt” merg doar cei puternici. Obsesiv găsesc distribuit acest articol și altele, pe același subiect – și le frunzăresc, de fiecare dată, altfel. Punând accentul pe diferite corzi… toate sensibile și dureroase. Unde-i capătul unei familii?
Observ că-s din ce în ce mai puțini oamenii puternici. Șoc și groază, se pare că nedescoperirea perfecțiunii îi ajută și îi motivează pe mulți să fugă.
Regula lui 80-20
Cunoșteam principiul 80/20 (Legea lui Pareto). Dar am aflat și altceva legat de cele două numere – regula lui 80-20.
Am văzut filmul „De ce ne-am căsătorit?”. Ideea de bază era aceea că, oricât de trainică ar părea o căsnicie, perfecțiunea nu există. În orice relație intervin, la un moment dat, probleme, nemulțumiri, secrete, reproșuri. Important e felul în care le faci față. Dacă scrii pe o coloană
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
