• Ale tinereţii valuri,  Din online,  Hopa tropa prin oraş,  România,  Vorbe de duh

    Țigani

    Poate că sunt prima care ar trebui să urască țiganii. Culoarea pielii mele mi-a făcut suficiente probleme în viață, iar asocierea cu țiganii a venit natural – din și mai ales în copilărie. Am plâns mult și m-au durut acuzele. Mai tare mă durea faptul că nu înțelegeam ce ar fi avut copiii cu mine – chiar dacă aș fi fost țigancă.
    A trecut timpul, am înțeles, într-un fel, motivele – dar, tot nu pot să urăsc. Mi-e ciudă pe unii țigani adulți, mi-e milă de mor de purandei, sunt mândră de cei care au reușit în viață și mă îngrozesc când aud unele sau altele, despre purandeii deveniți adulți. În același timp, mă îngrozesc, de toți cei care se fălesc cu faptul că sunt români, dar se poartă în lume ca ultimii birjari. Și mai rău decât țiganii! Mi-e ciudă pe noi, ca societate, pentru că în atâția zeci de ani nu am mișcat un pai pentru a educa, pentru a atrage, pentru a modela țiganii și pentru a-i ajuta să-și facă un rost în viață.

  • România,  Vorbe de duh

    Înnebunesc oamenii…

    Alerg de colo-colo, mă întâlnesc cu felurite persoane, am un câmp de observație mai larg. Lucrul ăsta mă fericește, dar mă și face, uneori, să-mi doresc ochelari de cal și dopuri în urechi.

  • OAMENI - în fiecare zi

    Lumea-i bună!

    Niciodată n-am putut să spun despre oameni că sunt răi.  Pentru că absolut toţi au o parte bună a lor. Unii, doar au nevoie să fie ajutaţi să scoată la lumină această latură.

    În perioada asta, sunt fericită! Pentru că, în ciuda necazurilor despre care vorbesc, observ că nu mă lovesc de ziduri şi de uşi închise, ci de oameni minunaţi, cu suflete şi braţe deschise! Cu toţii se roagă şi ajută, după putinţă!

    Astăzi, este ziua Alexandrei Groza – fetiţa pentru care vă implor în continuare să vă rugaţi. Ea împlineşte 7 ani! E în Italia, în aşteptarea efectuării unei operaţii delicate, o operaţie care poate însemna un deznodământ fericit, după atâtea lacrimi! La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri, fetiţă dragă!

    Tot astăzi am vizitat-o pe cealaltă Alexandra – fluturaşul care ne-a răpit inimile.

  • D'ale jurnalismului,  Pentru minte,  Pietre...,  Vorbe de duh

    De bine nu dă bine…

    Astăzi nu vreau să vorbesc despre cât de răi sunt jurnaliştii. Astăzi vreau să vorbesc despre momentele în care şi ei pot fi altfel. În care scriu de bine. Frumos, cu mândrie, cu bucurie. Despre momentele în care scot în faţă oameni deosebiţi, pe care îi prezintă publicului. Oferă exemple,  modele… Oferă lecţii de viaţă. Ori, poate că vorbesc despre oameni care au nevoie de ajutor. Care merită o mână întinsă, într-o situaţie excepţională.

    Chiar şi aşa, mereu se va găsi cineva care să intervină. Motivele sunt variate:

  • România,  Vorbe de duh

    Dezamăgiri în lanul de păpuşoi

    Cum ar fi să scriu astăzi o postare de rău despre ceva/ cineva, iar mâine să auzi că ridic în slăvi şi ling acolo unde tocmai scuipasem? Cam ce părere ai avea despre mine? Cam ce părere aş avea eu despre mine?
    Nu că m-aş iubi prea tare… dar, mă respect. Greşesc mult. Şi-mi cer iertare. Uneori… îmi cer iertare şi fără a mă considera (foarte) vinovată – doar pentru a păstra o linişte şi un echilibru de care am nevoie. Pentru că ador senzaţia aceea pe care ţi-o dă perna, seara – atunci când pui, liniştit, capul pe ea.

  • Hopa tropa prin oraş,  Vorbe de duh

    Vreme de băgat în boală

    Ştiu că omu-i schimbător, fix ca vremea! Ştiu că, pe când era frig tare, abia aşteptam să se încălzească. Ştiu că, la vară, îmi voi dori răcoare. Eh… şi mai ştiu că tot ceea ce înseamnă acum afară mă scoate din minţi!

    Hapciu!, aud prin tot locul. Lumea îşi sufla continuu nasul. Unii-s prea îmbrăcaţi, alţii prea dezbrăcaţi… nimeni nu e mulţumit de alegerea vestimentară pe care a făcut-o. Aici e soare, dincolo bate vântul, acolo e prea cald, dincoace simţi cum transpiraţia se răceşte şi îţi cuprinde şalele.

  • OAMENI - în fiecare zi

    S-au strâns mărţişoarele de jucărie!

    Uneori, nu e nevoie decât să-ţi faci curaj şi să demarezi un proiect. Apoi, minune!, parcă vine totul de la sine! Mărţişor de jucărie a pornit cu dorinţe mici şi a ajuns să crească mare – mai ceva ca Făt Frumos! De-a lungul acestei campanii am avut parte numai de surprize plăcute şi de oameni de-a dreptul fenomenali! N-o să-mi ajungă zilele să mulţumesc pentru implicare, pentru promptitudine, pentru bunătatea voastră! Abia aştept să vină mâine, pentru a merge la copiii de la Hărpăşeşti şi la doamnele educatoare, pentru a trăi emoţia alături de ei şi pentru a le împărţi darurile de la voi!

    Însă, până mâine, e nevoie să fac o prezentare, măcar pe scurt (deşi e imposibil aşa ceva!) a tot ceea ce s-a adunat. Pentru că, ar fi păcat ca patul nostru din hol, plin de toate cele, să nu ştie ce-a ţinut în spate în aceste zile. Şi, pentru că vreau şi încerc să fiu cât mai transparentă.