• Pentru minte,  Pentru suflet

    Aşa sunt uitaţi prietenii?!

    Era s-o păţesc şi eu, la fel ca bătrânul Nicolae. De fapt, într-un fel, am păţit-o deja. Deşi astă noapte, înainte de a mă culca, am citit acatistul Sfântului Ioan Rusul, nu am conştientizat că astăzi este chiar ziua lui! 27 mai!!! Ideea de duminică şi de sărbătoare, în general – mi-a şters puţin din minte aniversarea prietenului meu. Mi-e ruşine, dar mă şi bucur că, prin intermediul Andreei mi-am amintit şi nu a trecut ziua de tot. Mulţumesc!

    Citindu-i  acatistul, după toate discuţiile pe care le-a provocat postarea cu bibliile baptiste – am conştientizat, din nou, cât de mare şi de puternică poate fi credinţa ortodoxă! Sfântul Ioan Rusul este un model pentru noi toţi! El a îndurat multe pentru Hristos, dar nu s-a clintit din convingerile lui! A fost un un reper important, inclusiv pentru turci!

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Umanitar,  Vorbe de duh

    Despre biserica Sfântului Nectarie

    La sfârşitul săptămânii trecute am fost să-i mulţumesc Sfântului Nectarie pentru ajutor şi pentru toată lumea bună pe care mi-a adus-o în cale – în campania ce încă se desfăşoară, pe blog, pentru fluturaş. Pentru că, v-am spus, l-am luat pe Sfânt ca ocrotitor. Pentru că Sfântul Nectarie e un prieten mai vechi de-al meu şi un punct de legătură cu familia Alexandrei – în casa căreia icoana lui stă la loc de cinste.

    Coincidenţă – sau nu! – părintele paroh de aici a ajutat în numeroase rânduri fluturaşul, nu doar cu o mângâiere, ci şi din punct de vedere financiar. În biserica mereu deschisă, care poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, Sfântului Ilie, dar şi hramul Sfântului Nectarie – era aceeaşi linişte care te cuprinde mereu. În faţa părticelei din moaştele Sfântului – simţi că lumea se opreşte în loc. Totuşi, ceva m-a marcat. L-am găsit pe părintele Petrică Lehaci îngândurat.

  • OAMENI - în fiecare zi

    Lumea-i bună!

    Niciodată n-am putut să spun despre oameni că sunt răi.  Pentru că absolut toţi au o parte bună a lor. Unii, doar au nevoie să fie ajutaţi să scoată la lumină această latură.

    În perioada asta, sunt fericită! Pentru că, în ciuda necazurilor despre care vorbesc, observ că nu mă lovesc de ziduri şi de uşi închise, ci de oameni minunaţi, cu suflete şi braţe deschise! Cu toţii se roagă şi ajută, după putinţă!

    Astăzi, este ziua Alexandrei Groza – fetiţa pentru care vă implor în continuare să vă rugaţi. Ea împlineşte 7 ani! E în Italia, în aşteptarea efectuării unei operaţii delicate, o operaţie care poate însemna un deznodământ fericit, după atâtea lacrimi! La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri, fetiţă dragă!

    Tot astăzi am vizitat-o pe cealaltă Alexandra – fluturaşul care ne-a răpit inimile.

  • OAMENI - în fiecare zi

    Mărtişoarele au ajuns la Hărpăşeşti!

    În dimineaţa asta, am fost la Hărpăşeşti. Am dăruit copiilor, la propriu, mărţişoare de jucărie! Şi bomboane! Şi zâmbete! Şi material de studiu! Am primit, la schimb, zarvă mare, bucurie şi satisfacţii!

    De acolo, am aterizat direct în redacţie. Şi-am lăsat scrisul, pozele şi gândurile pe mai târziu. Ajunsă apoi acasă, am dat peste un comentariu care m-a făcut să retrăiesc secvenţele de dimineaţă. Un comentariu pe care îl voi copia şi aici:

  • OAMENI - în fiecare zi

    S-au strâns mărţişoarele de jucărie!

    Uneori, nu e nevoie decât să-ţi faci curaj şi să demarezi un proiect. Apoi, minune!, parcă vine totul de la sine! Mărţişor de jucărie a pornit cu dorinţe mici şi a ajuns să crească mare – mai ceva ca Făt Frumos! De-a lungul acestei campanii am avut parte numai de surprize plăcute şi de oameni de-a dreptul fenomenali! N-o să-mi ajungă zilele să mulţumesc pentru implicare, pentru promptitudine, pentru bunătatea voastră! Abia aştept să vină mâine, pentru a merge la copiii de la Hărpăşeşti şi la doamnele educatoare, pentru a trăi emoţia alături de ei şi pentru a le împărţi darurile de la voi!

    Însă, până mâine, e nevoie să fac o prezentare, măcar pe scurt (deşi e imposibil aşa ceva!) a tot ceea ce s-a adunat. Pentru că, ar fi păcat ca patul nostru din hol, plin de toate cele, să nu ştie ce-a ţinut în spate în aceste zile. Şi, pentru că vreau şi încerc să fiu cât mai transparentă.

  • OAMENI - în fiecare zi

    Ai dăruit Alexandrei un strop de viaţă!

    Ieri, am fost la spital – în vizită la Alexandra. I-am transmis toate gândurile bune şi frumoase de la tine, i-am spus că multă lume o cunoaşte şi o iubeşte, că toţi ne rugăm pentru ea. Că ne dorim să treacă peste necazuri, să se întoarcă la şcoală, să crească mare, să fie sănătoasă şi fericită!

    Am avut bucuria de a o întâlni pe Alexandra într-una dintre zilele în care se simţea mai bine – în care a stat aproape două ore în camera de joacă şi apoi a cerut mâncare. Mie mi-a zâmbit încă din prima clipă! M-a cercetat curioasă, mi-a răspuns la întrebări, a intrat în jocul meu şi mi-a sorbit poveştile pe care i le-am spus. Mi-a mărturisit că personajele preferate din desenele animate sunt Căpşunica şi Barbie. Şi-am mai aflat de la ea că, atunci când va creşte, vrea să se facă poliţistă!

    Mama Alexandrei e terminată, săraca şi, în acelaşi timp, este o femeie extraordinar de puternică! Mi-a spus că nu-i va ajunge viaţa să mulţumească pentru tot ceea ce face lumea pentru fetiţa ei! M-a rugat ca, şi pe această cale, să vă mulţumesc! Tuturor şi fiecăruia în parte pentru fiecare gând, fiecare încurajare, fiecare bănuţ!

    Şi… apropos de mulţumiri… e rândul meu să mulţumesc! Ţie, şi ţie, şi ţie! Pentru cei 1.170 de lei adunaţi în campania de pe blog, pentru alţi bani, mulţi!, oferiţi direct în conturile Alexandrei, pentru mediatizarea cazului ei, pentru rugăciune, pentru implicare, pentru tot!!! Nu vreau să vorbesc doar aşa, la general – ci vreau ca, măcar pe scurt, să amintesc zbuciumul ultimelor săptămâni:

  • Bucurii,  Umanitar

    Globurile cu suflet au ajuns la copii!

    Peste 90 la sută din campania Globuri cu suflet s-a încheiat. S-au adunat nopţile nedormite, îngrijorările, stresul… şi s-au topit, toate, în zâmbetele copiilor. Pentru că nimic nu-ţi poate oferi mai multă împlinire decât chipul curios şi fericit al unui copil! Ieri, pe 8 decembrie, am ajuns la Ciorteşti şi la Andrieşeni. La şcoli şi grădiniţe, într-o familie şi la un centru de zi.