SMS la 848 – 2 euro pentru Fluturaş!
În ultima perioadă, am tot vorbit despre Alexandra-Denisa Bibirig. Copilul fluture care ne-a muiat inimile şi ne-a impresionat până la lacrimi. Care ne-a ajutat să redevenim OAMENI – în fiecare zi şi care ne-a făcut să înţelegem că, de multe ori, ne cerem osânda atunci când ne plângem de mărunţişurile-dureri din viaţa noastră. Pe Alexandra-Denisa orice îmbrăţişare o poate răni. Îi poate rupe, la propriu, pielea! Durerea ei este inimaginabilă şi de neconceput pentru un copil de trei ani.
Aripi întinse spre fluturaș
În principiu, campania pentru fluturaș este aproape încheiată. 28 mai spusesem că este ultima zi în care se mai primesc bănuți și 1 iunie – ziua în care ar fi trebuit să-i duc acasă darurile Alexandrei-Denisa. Însă, pentru că totul a mers infinit mai bine decât mă așteptam, e nevoie de ceva timp în plus! De timp în care să finalizez comenzile și cumpărăturile și să reușesc să fac o postare în care să amintesc despre tot ajutorul primit, fără să risc să omit pe cineva.
Aripi de fluture
Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a lipit de suflet!
Un pas pentru Alexandru
În momentul în care am organizat campania Globuri cu suflet, copiii de la Colegiul Naţional şi doamna profesoară Camelia Chihăroi ne-au sărit în ajutor. Necondiţionat! Şi fericiţi că pot ajuta!
Astăzi, sunt ei cei care organizează o campanie! Sunt ei cei care se zbat ca viitorul colegului lor, Alexandru Agape, să nu-şi piardă strălucirea. Nu pot decât să le fiu aproape, să-mi unesc rugăciunea cu a lor şi să vă povestesc şi vouă despre Alexandru. Pentru că, doar împreună, putem reuşi să-l ajutăm pe acest tânăr să păşească frumos în viaţă, sănătos, cu/ pe ambele picioare!
Alexandru este elev în clasa a XI-a. Are vise, dorinţe, planuri. Are şi o tumoră malignă la nivelul genunchiului… Iar vindecarea înseamnă, pe lângă un tratament dur şi operaţii – o sumă pe care ţi-e şi frică să o pronunţi: 100.000 de euro!
Vând spaţiu pe blog pentru O VIAŢĂ – viaţa Alexandrei!
De curând, am vorbit despre visul meu. Acela de a demonstra că putem fi OAMENI – în fiecare zi. Tot recent am scris şi despre Alexandra – o fetiţă de 7 ani, din Dorohoi care, după ce-a intrat în clasa întâi a aflat că trebuie să abandoneze şcoala pentru a petrece timp mult şi dureros prin spitale, într-o luptă nedreaptă cu viaţa. Alexandra are leucemie acută mieloblastică.
OAMENI – în fiecare zi
Uite c-a trecut şi luna lu’ decembrie, aia în care toată lumea ne cere să fim mai buni. De-acum, unsprezece luni, avem voie să fim răi! Să revenim la rutina noastră. Să uităm de tot ceea ce se petrece în jur. Să uităm că lumea are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de educaţie, de mângâiere, de zâmbet, de o vorbă – în fiecare zi. Sau, putem să nu uităm nimic din toate acestea… şi să încercăm să fim OAMENI! Mereu.
Nu trebuie să dăm, neapărat, peste o mână întinsă – pentru a face o faptă bună. Nu trebuie nici ca fapta să fie prea costisitoare. Uneori, chiar nu costă nimic – în afară de atenţia noastră! Din păcate, tocmai ea, atenţia, e de negăsit. Grija şi dragostea faţă de aproapele nostru lipsesc din multe contexte. Aşa cum, să recunoaştem, şi noi lipsim din peisajul altora, deşi ne lovim continuu, umăr în umăr.
În 2012, vreau să încetăm să ne mai plângem de milă! Vreau să renunţăm în a ne limita a spune despre alţii: Vai… săracii! Vreau să facem ceva! Ceva, oricât de puţin! Nu doar pentru cazuri extreme. Nu doar pentru situaţii limită. Eu – voi încerca să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă.
Îndemn pentru minte şi suflet
Eşti convins că-ţi vei iubi copilul, încă de dinainte de a-l concepe. Însă, iubirea pentru copilul tău depăşeşte orice imaginaţie.
Când îţi doreşti un copil, îţi doreşti şi sănătate. Când eşti pe cale să ai acel copil, implori sănătate.
Când nu ai copii, durerea unui copil te sensibilizează. Când eşti părinte, durerea unui copil te sfâşie.
Gândul că propriul tău copil ar putea suferi, în timp ce tu îl priveşti neputincios – este o pedeapsă cumplită. Realitatea unui astfel de gând – este o catastrofă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
