Mărțișoarele de jucărie au ajuns la Cozia!
După toate prezentările, după toate sortările, după aranjarea în pungi și punguțe, după calcule și mulțumiri – iată că astăzi, încă de dimineață, ne-am trezit în fața grădiniței din Cozia. Drumul a fost, parcă, mai scurt decât de obicei. Tot ce voiam era să ajungem mai repede la copii, să ne bucurăm de bucuria lor!
Și-am ajuns! I-am găsit timizi și curioși, veseli, mânați de o dorință uriașă de a face cunoștință cu orice lucrușor stătea ascuns în sacoșele noastre.
S-au strâns Mărțișoare de jucărie!
După aproape o lună de când am anunțat că facem o nouă ediție a campaniei Mărțișor de jucărie – mă întreb… oare când s-a scurs timpul? S-a scurs frumos și productiv, cu oameni buni alături, cu muncă în echipă. Iar rezultatul a fost garantat! Astăzi, copiii au zâmbit și s-au bucurat din toată inima!
Înainte de a vă spune cum a fost la grădinița de la Cozia, am de adus, așa cum v-am obișnuit, mulțumiri!
Un nou Mărțișor de jucărie
Când abia terminasem Globurile cu suflet de acum, din decembrie, Anca Gîlcă m-a întrebat: Urmează Mărțișor de jucărie, nu-i așa? Eram puțin buimăcită – pentru că aveam nevoie neapărat de odihnă și de curaj, ca să mă pot gândi la o altă aventură. Totuși, ideea unei noi ediții mi s-a părut interesantă. Mai ales că Anca nu mă întrebase doar așa, din curiozitate. Voia să știe dacă sunt de acord să se alăture proiectului. Eu să lucrez pe Iași, ea pe Vaslui – și, împreună să extindem bucuria primăverii jucăușe!
Mărţişor de jucărie
În dimineaţa asta, am fost la Hărpăşeşti. Un sat de care, până mai ieri, nici nu auzisem. E în Podu Iloaiei, comuna Popeşti. Am fost acolo cu George, să-i vizităm pe copiii de la grădiniţă. Să ne facem o părere despre ei şi să hotărâm dacă începem o nouă campanie în cadrul proiectului OAMENI – în fiecare zi.
Globurile cu suflet au ajuns la copii!
Peste 90 la sută din campania Globuri cu suflet s-a încheiat. S-au adunat nopţile nedormite, îngrijorările, stresul… şi s-au topit, toate, în zâmbetele copiilor. Pentru că nimic nu-ţi poate oferi mai multă împlinire decât chipul curios şi fericit al unui copil! Ieri, pe 8 decembrie, am ajuns la Ciorteşti şi la Andrieşeni. La şcoli şi grădiniţe, într-o familie şi la un centru de zi.
D’ale grădiniţei
În dimineaţa asta, pe la 8, am ieşit din casă. Cu treburi. La ora aceea, nu am mai văzut elevi – ei se aflau deja la începutul primei ore. În schimb, m-am întâlnit cu mulţi copii, care se duceau la grădiniţă. Eu încă dormeam pe mine, ei păreau odihniţi şi pregătiţi pentru o nouă zi de aventuri, de întrebări şi de vorbă multă.
Un băiat de vreo cinci ani medita:
Dragoste cu năbădăi
La grădiniță, inițial, îmi plăcea de Mircea. Era visul oricărei fetițe. Un soi de Liviu Vârciu în varianta grădi 🙂
Pe mine mă plăcea Ticușor. A avut ceva de muncă, dar a fost perseverent. Eu – să mă las, să nu mă las?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase