Cadouri pentru globuri și steluțe cu suflet – final de campanie
Noi și veșnice mulțumiri se cuvin astăzi, la final de campanie. Nici nu știu cum și când s-a încheiat ediția 2014 a Globurilor cu suflet de la Iași! Cu emoții, cu bucurie, cu pachete și pachețele, cumpărături și calcule, cu zâmbet și lacrimi, cu aplauze și, apoi, cu un somn prelung – din care nu mai reușeam să mă trezesc! Oricât de mult mi-aș fi dorit să scriu vineri seara – ca să fie totul proaspăt în suflet – nopțile nedormite din urmă, stresul și grijile mi-au pus plumb pe ochi și mi-au impus un week-end în pat și în familie.
Îmi cer scuze, așadar, pentru întârziere și, fără să mai lungesc vorba, voi face un rezumat a ceea ce s-a strâns/ cumpărat în campanie, dar vă voi povesti și cum au ajuns darurile la copii.
14 globuri cu suflet și cinci steluțe
V-am anunțat deja că a început o nouă ediție a globurilor cu suflet din Iași. Iar acum vă anunț că numărul beneficiarilor a crescut!
14 globuri cu suflet și cinci steluțe*
Iată că, pentru al patrulea an consecutiv, anunț astăzi: dăm start campaniei Globuri cu suflet! Un proiect mai vechi al Laviniei Biberi, continuat la București, a rămas viu și la Iași, sub umbrela aceea pe care, atât de simplu am numit-o, OAMENI – în fiecare zi!
*UPDATE: În această postare vă prezint 14 băieți. Între timp, numărul beneficiarilor a crescut cu încă cinci fetițe, despre care puteți citi aici!
Paştele şi bucuria „celor patru”!
Aţi fost, şi la aceste sărbători, împreună pentru „cei patru”! Pentru asta, nu pot decât să vă mulţumesc! Aţi ştiut ca, în timp relativ scurt, să vă faceţi timp şi să oferiţi din puţinul vostru! Sunteţi minunaţi şi aţi dăruit unor copii minunaţi o bucurie de nedescris în cuvinte!
Împreună pentru cei patru! (II)
Astăzi e 20 martie. Fix peste o lună, pe 20 aprilie, va fi Paştele. Şi… eu m-am gândit la Crăciun :). La campania de atunci în care, pe final, i-am adăugat şi pe „cei patru”. Cu promisiunea că la ei voi reveni, în curând, într-o campanie separată.
Viitorul ni-l decidem prin fapte
Faptele noastre – bune şi rele – vor conta, cândva. Atunci când numai faptele – bune şi rele – vor rămâne în urma noastră. Atunci când nimic din ceea ce am făcut nu va mai putea fi schimbat. Nu ştim cât timp avem la dispoziţie. Nu ştim dacă vom mai trăi o oră, o zi, ori zeci de ani. De aceea, fiecare clipă ar trebui marcată de fapte şi de gânduri bune. Pentru că, din păcate – dar, mai ales, din fericire! – moartea nu înseamnă finalul Vieţii.
Ceaiul dezgheață suflete!
În seara asta, așteptam pe cineva, sprijinită de ușa Mitropoliei. În timpul acesta, o doamnă bine, pe care o cunoșteam, ieșea de la închinare. Era concentrată să nu alunece pe scări și a privit așa, prin mine, când am dat bună ziua. Nu m-a recunoscut și, mai mult ca sigur, m-a confundat cu un cerșetor :).
Nu-i nicio supărare. E doar o introducere – reală! – pentru gândul care mă macină de câteva zile. În perioada asta friguroasă, când întâlnesc oameni ai străzii, mi se rupe sufletul. Pentru că eu mă știu că-s înghețată, doar mergând din punctul X, în punctul Y. Dar ei, cum or fi?