Zece ani de Șapte pietre
Au trecut zece ani de când o fată și-a luat jocul preferat din copilărie și l-a transformat în blog.
Au trecut zece ani cu o scriere ici și cu una colo, cu alta dincolo… într-o ordine total dezordonată.
Au trecut zece ani de când fata și pietrele ei se iubesc și se părăsesc, merg la braț sau se cară în spate.
Au trecut zece ani de când porțile s-au deschis pentru cititorii în pietre
Șapte zile de fapte bune – fericiți, de ziua lui Șapte pietre
Ce este fericirea?, v-am întrebat de curând. Mai toate răspunsurile au făcut referire la sufletul nostru și la sufletul aproapelui nostru. E super să ne simțim în regulă noi cu noi, noi pentru noi, dar ne completează și ne ajută enorm să știm și că cei dragi ai noștri sunt bine. Împreună, fericirea este deplină. Pe Șapte pietre, mereu am fost împreună. Am zâmbit cât am putut de des și chiar peste supărări, peste dureri, peste dezamăgiri am trecut mai ușor. Împreună. Uneori, am aruncat cu pietre. De cele mai multe ori, însă, am încercat să fim oameni. OAMENI – în fiecare zi.
23 iulie e ziua lui Șapte pietre. Jocul copilăriei noastre, care pentru unii s-a numit Castel sau Nouă pietre împlinește, astăzi… 9 ani! E un moment de bucurie. Împreună. Pietrele nu vor daruri. Dar vor, în continuare, fericire, sănătate și omenie. Așa că, de ziua lui Șapte pietre,
FIKA – pauza de fericire fără… zahăr!
E bine să bei cafeaua fără zahăr. Da! Bla, bla… Asta-i, în general, teoria. Însă practica ne zaharisește viața… și cafeaua.
Toate se întâmplă până când dai de-o cană adevărată – de cafea adevărată! Și atunci afli, cu surprindere, că o cafea adevărată nici măcar nu are nevoie de zahăr, ca să-ți placă. (Re)descoperirea aceasta am făcut-o alături de amicii bloggeri din Kooperativa 2.0 Iași. Cu ei am fost până-n Suedia, ici-colea, prin centrul Iașului, în apropierea Librăriei Junimea! 🙂
Am fost, adică, la FIKA – o cafenea creată după un concept suedez,
Opt ani de Șapte pietre
Blogul Șapte pietre sărbătorește astăzi 8 ani de la prima postare. Să-i fie într-un ceas nou și bun!
Să-i fie mai bine decât în anul 7… un an condimentat cu mai puțin scris decât era obișnuit, cu multe bucurii, dar și cu multe dezamăgiri,
Ziua lui, ziua blogului :)
A scrie pe apă nu-i ușor. A scrie în calea apei e mai ușor, dar destul de riscant. Operațiunea se repetă fără număr, până ce iese rezultatul dorit :).
A scrie în jurnalul personal e fain și intim. A scrie în virtual înseamnă a-ți deschide anumite porți și a lăsa pe unii și pe alții să intre. Nu știi cine va poposi pe la tine, pentru cât timp, dacă te va îndrăgi, dacă te va respecta ori dacă te va înjura. Nici nu știi să-ți asumi asta pe la începuturi, când îți faci un blog doar așa, ca să vezi și tu care-i faza.
Pe la începuturi… pentru mine a însemnat 23 iulie 2008. Astăzi, cele Șapte pietre au împlinit 7 ani! Mulți? Puțini? Cine știe? 🙂 Un singur lucru e clar! De șapte ori câte șapte mă bucur de el și de voi toți, pe care v-am cunoscut prin intermediul lui!
La cei șapte ani de Șapte pietre, vouă vă spun La mulți ani! Și vă mulțumesc
Leapșa cu dulciuri
M-am pricopsit, la sfârșitul acestei săptămâni, cu o șosetă :). Dar, nu cu orice fel de șosetă – ci una de sezon, plină de bunătăți! Surpriza a venit din partea prietenilor de la iLUX și nu s-a oprit aici. Pentru că n-am primit ceva și punct – ci, am fost provocată să ofer, mai departe.
Rezumatul mesajului a sunat cam așa:
Șase ani de Șapte pietre
Pietrele mele se numără, se gâdilă între ele, se hârjonesc. Sunt șapte – și, astăzi au parte de șase lumânări. Își freacă palmele a bucurie, că trec în anul șapte – și-și fac tot felul de planuri de viitor.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
