S-au strâns în Aripi de fluture
A venit momentul în care voi încerca să aduc mulțumiri și să fac, cumva, socotelile pentru tot ajutorul pe care l-ați dat fluturașului! Sunt fericită și, în același timp, mi-e greu și mi-e teamă că nu voi fi în stare să mă exprim așa cum trebuie pentru fiecare faptă frumoasă a voastră! Am emoții. Sper să nu uit pe nimeni și vă rog din suflet să mă trageți de mânecă, dacă nu vă regăsiți aici sau dacă mai este nevoie să completez ceva!
Mulțumirile vor fi, oricum, mult prea mărunte pentru tot ceea ce ați dăruit! Pentru că n-ați dat doar un ban – ci ați oferit speranță, credință, lacrimi de bucurie! Faptul că lumea-i bună – dar atât de bună! – a fost o descoperire șoc pentru familia fluturașului, care se obișnuise să locuiască în umbră și doar în ținta unor priviri încruntate!
Aripi întinse spre fluturaș
În principiu, campania pentru fluturaș este aproape încheiată. 28 mai spusesem că este ultima zi în care se mai primesc bănuți și 1 iunie – ziua în care ar fi trebuit să-i duc acasă darurile Alexandrei-Denisa. Însă, pentru că totul a mers infinit mai bine decât mă așteptam, e nevoie de ceva timp în plus! De timp în care să finalizez comenzile și cumpărăturile și să reușesc să fac o postare în care să amintesc despre tot ajutorul primit, fără să risc să omit pe cineva.
Despre biserica Sfântului Nectarie
La sfârşitul săptămânii trecute am fost să-i mulţumesc Sfântului Nectarie pentru ajutor şi pentru toată lumea bună pe care mi-a adus-o în cale – în campania ce încă se desfăşoară, pe blog, pentru fluturaş. Pentru că, v-am spus, l-am luat pe Sfânt ca ocrotitor. Pentru că Sfântul Nectarie e un prieten mai vechi de-al meu şi un punct de legătură cu familia Alexandrei – în casa căreia icoana lui stă la loc de cinste.
Coincidenţă – sau nu! – părintele paroh de aici a ajutat în numeroase rânduri fluturaşul, nu doar cu o mângâiere, ci şi din punct de vedere financiar. În biserica mereu deschisă, care poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, Sfântului Ilie, dar şi hramul Sfântului Nectarie – era aceeaşi linişte care te cuprinde mereu. În faţa părticelei din moaştele Sfântului – simţi că lumea se opreşte în loc. Totuşi, ceva m-a marcat. L-am găsit pe părintele Petrică Lehaci îngândurat.
Lumea-i bună!
Niciodată n-am putut să spun despre oameni că sunt răi. Pentru că absolut toţi au o parte bună a lor. Unii, doar au nevoie să fie ajutaţi să scoată la lumină această latură.
În perioada asta, sunt fericită! Pentru că, în ciuda necazurilor despre care vorbesc, observ că nu mă lovesc de ziduri şi de uşi închise, ci de oameni minunaţi, cu suflete şi braţe deschise! Cu toţii se roagă şi ajută, după putinţă!
Astăzi, este ziua Alexandrei Groza – fetiţa pentru care vă implor în continuare să vă rugaţi. Ea împlineşte 7 ani! E în Italia, în aşteptarea efectuării unei operaţii delicate, o operaţie care poate însemna un deznodământ fericit, după atâtea lacrimi! La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri, fetiţă dragă!
Tot astăzi am vizitat-o pe cealaltă Alexandra – fluturaşul care ne-a răpit inimile.
Aripi de fluture
Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a lipit de suflet!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
