Vine şcoala, bine-mi pare!
Începe şcoala! Nu mai este o noutate pentru nimeni. Cu mai mult sau mai puţin entuziasm, copiii aşteaptă magicul 17 septembrie. Din păcate, dacă pentru unii, prima zi de şcoală vine încărcată… pentru alţii e la fel de săracă, precum oricare dintre celelalte zile.
Spre nişte copii săraci îmi îndrept acum privirea. Din fericire – pentru ei – aceşti copii au nişte îngeri-oameni păzitori de excepţie! În faţa cărora mă plec! Şi, dacă au deja un ajutor, de ce mă mai uit la ei?, m-ai putea întreba. Pentru că şi îngerii-oameni lucrează tot cu oameni… pentru a putea creşte şi ocroti un copil! Cu atât mai mult – aproape 30 de copii!
Lumea-i bună!
Niciodată n-am putut să spun despre oameni că sunt răi. Pentru că absolut toţi au o parte bună a lor. Unii, doar au nevoie să fie ajutaţi să scoată la lumină această latură.
În perioada asta, sunt fericită! Pentru că, în ciuda necazurilor despre care vorbesc, observ că nu mă lovesc de ziduri şi de uşi închise, ci de oameni minunaţi, cu suflete şi braţe deschise! Cu toţii se roagă şi ajută, după putinţă!
Astăzi, este ziua Alexandrei Groza – fetiţa pentru care vă implor în continuare să vă rugaţi. Ea împlineşte 7 ani! E în Italia, în aşteptarea efectuării unei operaţii delicate, o operaţie care poate însemna un deznodământ fericit, după atâtea lacrimi! La mulţi ani, cu sănătate şi împliniri, fetiţă dragă!
Tot astăzi am vizitat-o pe cealaltă Alexandra – fluturaşul care ne-a răpit inimile.
O mamă are nevoie de ajutor!
De curând, am primit un mesaj de la un copil. Un mesaj scurt şi trist… O rugăminte şi o rugăciune. Pentru mama lui!
Se apropie 8 martie, iar acest copil ar vrea să-i redea vederea şi sănătatea mamei sale. Nu o poate face singur… de aceea ne cere nouă ajutorul! Pentru că pasul spre vindecare este pe jumătate făcut, dar şi piedica există. Financiară, bineînţeles! Operaţia este planificată deja, în Germania, pentru luna iulie a acestui an… dar, banii… 35.000 de euro costă doar intevenţia chirurgucală, dar mai este nevoie şi de plata transportului, a şederii în spital, plus perioada de recuperare…
Un pas pentru Alexandru
În momentul în care am organizat campania Globuri cu suflet, copiii de la Colegiul Naţional şi doamna profesoară Camelia Chihăroi ne-au sărit în ajutor. Necondiţionat! Şi fericiţi că pot ajuta!
Astăzi, sunt ei cei care organizează o campanie! Sunt ei cei care se zbat ca viitorul colegului lor, Alexandru Agape, să nu-şi piardă strălucirea. Nu pot decât să le fiu aproape, să-mi unesc rugăciunea cu a lor şi să vă povestesc şi vouă despre Alexandru. Pentru că, doar împreună, putem reuşi să-l ajutăm pe acest tânăr să păşească frumos în viaţă, sănătos, cu/ pe ambele picioare!
Alexandru este elev în clasa a XI-a. Are vise, dorinţe, planuri. Are şi o tumoră malignă la nivelul genunchiului… Iar vindecarea înseamnă, pe lângă un tratament dur şi operaţii – o sumă pe care ţi-e şi frică să o pronunţi: 100.000 de euro!
Luptă cu viaţa!
Am învăţat, în ultima perioadă, că fiecare ban contează. Că banul meu, singur, nu are nicio valoare. Dar, că banii noştri, ai fiecăruia în parte, puţini, puşi la un loc, pot face minuni. Minunea supremă nu înseamnă adunarea unei sume uriaşe – ci salvarea unei vieţi.
Am mai învăţat că, pericolul de-a descoperi că suferi de o boală pândeşte la orice colţ. Şi la orice vârstă. Oricât de sănătoşi părem astăzi, mâine putem primi o lovitură. E greu când există posibilitatea de a te ridica, dar pentru asta ai nevoie de sprijinul semenilor. E greu – pentru că sunt atâţia şi atâţia în stituaţia ta. Şi e greu, pentru că, cei din jur sunt, de multe ori, prea ocupaţi, prea săraci, prea grăbiţi ori… pur şi simplu şi-au pierdut bucuria de a mai crede în minuni. Privesc spre tine şi speră că te vor ajuta alţii… Şi se roagă ca ei să nu ajungă niciodată în situaţia ta…
Un tânăr spre care se priveşte astăzi este Andrei Burlică. Un absolvent exemplar al Colegiului „Costache Negruzzi” din Iaşi, un student la început de drum – al Facultăţii de Informatică de la Universitatea „Al. I. Cuza”. Are 19 ani şi aplazie medulară în formă severă. Boala lui e caracterizată printr-o rarefiere a măduvei osoase, manifestată prin diminuarea numărului de globule roşii, de globule albe şi de plachete. Poate spera la o viaţă normală – dacă s-ar efectua, în Israel, un transplant de celule stem. Operaţia costă 250.000 euro. Iar părinţii sunt profesori…
OAMENI – în fiecare zi
Uite c-a trecut şi luna lu’ decembrie, aia în care toată lumea ne cere să fim mai buni. De-acum, unsprezece luni, avem voie să fim răi! Să revenim la rutina noastră. Să uităm de tot ceea ce se petrece în jur. Să uităm că lumea are nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de educaţie, de mângâiere, de zâmbet, de o vorbă – în fiecare zi. Sau, putem să nu uităm nimic din toate acestea… şi să încercăm să fim OAMENI! Mereu.
Nu trebuie să dăm, neapărat, peste o mână întinsă – pentru a face o faptă bună. Nu trebuie nici ca fapta să fie prea costisitoare. Uneori, chiar nu costă nimic – în afară de atenţia noastră! Din păcate, tocmai ea, atenţia, e de negăsit. Grija şi dragostea faţă de aproapele nostru lipsesc din multe contexte. Aşa cum, să recunoaştem, şi noi lipsim din peisajul altora, deşi ne lovim continuu, umăr în umăr.
În 2012, vreau să încetăm să ne mai plângem de milă! Vreau să renunţăm în a ne limita a spune despre alţii: Vai… săracii! Vreau să facem ceva! Ceva, oricât de puţin! Nu doar pentru cazuri extreme. Nu doar pentru situaţii limită. Eu – voi încerca să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
