Pledoarie pentru un copil fericit – cu Mirela Retegan, Antrenorul Părinților
UPDATE! Concursul s-a încheiat! Află de aici numele câștigătorului!
***
Eu, asta cu Șapte pietre, mereu am spus că Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase. Sunt unul dintre oamenii care se joacă mai mereu – și nu doar în preajma copiilor. Așa că, atunci când vine strict vorba despre relația dintre adulți și copii, și mai ales despre relația dintre noi și pruncii noștri, n-am cum să nu fiu total de acord cu afirmația Mirelei Retegan: Joaca este limbajul iubirii dintre părinți și copii.
Cu Antrenorul părinților m-am întâlnit, într-o formulă complet zurli, la sfârșitul acestei săptămâni, în cadrul marelui turneu Campionatul Național de Joacă pentru Părinți. Mi-a plăcut atât de mult, încât și acum mă înveselesc pe loc, când îmi amintesc cele trei ore de joc, de râs și de conștientizare.
Da, de conștientizare. Pentru că de la Mirela nu poți pleca fără să realizezi ce faci, ca părinte, ce-ai putea să faci și nu faci, ce ar trebui să nu faci și, totuși, faci…
FIKA – pauza de fericire fără… zahăr!
E bine să bei cafeaua fără zahăr. Da! Bla, bla… Asta-i, în general, teoria. Însă practica ne zaharisește viața… și cafeaua.
Toate se întâmplă până când dai de-o cană adevărată – de cafea adevărată! Și atunci afli, cu surprindere, că o cafea adevărată nici măcar nu are nevoie de zahăr, ca să-ți placă. (Re)descoperirea aceasta am făcut-o alături de amicii bloggeri din Kooperativa 2.0 Iași. Cu ei am fost până-n Suedia, ici-colea, prin centrul Iașului, în apropierea Librăriei Junimea! 🙂
Am fost, adică, la FIKA – o cafenea creată după un concept suedez,
Pietrele au prins grai… la Viva FM! :)
Pietrele, toate cele șapte, au fost invitate la Viva FM Iași. M-am dus cu ele… că doar nu era să le las de capul lor… și-am nimerit în emisiunea #VivaCafe cu Radu și Andreea :).
Într-o combinație foarte faină, am vorbit despre jurnalism și blogging, despre scris și responsabilitate, despre meserie și pasiune, despre bucurie și omenie. De atâtea ori s-a auzit numele blogului, încât am început să mă minunez și eu de cât de bine și de frumos sună! 🙂
Când îți dai Like la propriile postări, din propria ta pagină…
… e ca și cum te-ai vedea în oglindă și te-ai minuna în gura mare de cât ești de frumos/ frumoasă! Like!
… e ca și cum ți-ai asculta propriile gânduri și n-ai înceta să-ți spui cât ești de deștept/ deșteaptă! Like!
… e ca și cum ai avea nevoie de niște pupi și ești primul care oferă două buze, garant pentru cei care vor veni din urmă… Like?!
Opt ani de Șapte pietre
Blogul Șapte pietre sărbătorește astăzi 8 ani de la prima postare. Să-i fie într-un ceas nou și bun!
Să-i fie mai bine decât în anul 7… un an condimentat cu mai puțin scris decât era obișnuit, cu multe bucurii, dar și cu multe dezamăgiri,
Am absentat din lumea virtuală – și nu m-am săturat încă :)
Nu știu dacă și-a dat cineva seama c-am lipsit ori dacă i-a fost dor cuiva :)). Nu știu nici dacă-i pasă cuiva ce mai fac (bine, merci, apropos!). Dar știu că vreau să povestesc din experiența asta și din învățămintele pe care le-am tras.
Am cam foarte absentat din lumea virtuală. Nu în totalitate, deoarece serviciul presupune calculator și rețele de socializare. Dar pe conturile personale n-am activat, iar cu răspunsul la telefoane și la sms-uri nu m-am omorât. Așa că profit să spun acum Hristos a Înviat! și, cu bucurie să răspund la bucuria voastră: Adevărat a Înviat!
Revenind. Uneori e nevoie de o pauză. Poate că de multe ori ne-o promitem – mâine! – și tot de multe și de multe ori o amânăm.
La aeroport, Iașii prind aripi!
Eram în 2005. Un an ploios tare, cu inundații și cu multe necazuri. Prin urmare, „necazul” meu de a face mai mult de zece ore de la Iași la București cu trenul, pe o rută ocolitoare, mi s-a părut cel mai mic. De șocat m-a șocat, însă, altceva. Zborul din capitală până în Spania, care a durat două ore. Păi, cum să fac zece ore în țara mea, din punctul X în punctul Y, și să trec peste mări și țări și nori de poveste în doar două ore?!
Pe atunci, știam numai așa, de chestie, că aveam aeroport și în Iași.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
