Cărămida Sfântului Spiridon – scurt și la obiect despre Sfânta Treime

Pentru că unii, în frunte cu Arie, negau dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos – considerându-L creație a lui Dumnezeu, diferit de Tatăl și de Duhul Sfânt – a fost organizat în anul 325 Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.

Aici, ierarhii au clarificat învățătura Bisericii. Printre ei s-a remarcat și Sfântul Spiridon, care a demonstrat într-o manieră minunată cum Dumnezeu este Unul în Ființă, dar întreit în Persoane.

Pentru asta, s-a folosit de o cărămidă. Un singur obiect, deci, alcătuit din trei elemente: pământ, apă și foc. Cu mâna dreaptă a făcut semnul Sfintei Cruci peste cărămidă, spunând: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Atunci, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa i-a curs printre degete, iar în mâna Sfântului a rămas doar lutul.

Sfântul Spiridon - cărămidă - explicație la Sfânta Treime

În urma acestei minuni,

Continue Reading

Sfântul Nicolae – același cu Moș Nicolae, dar și cu Moș Crăciun!

De câțiva ani, pe site-ul Doxologia este un text foarte bun, despre Moș Crăciun – născut din viața și din faptele Sfântului Nicolae. Puteți intra direct acolo și veți citi documentarul în întregime. Eu am făcut aici un rezumat pe același subiect.

Căci, despre Moș Nicolae se știe că e, de fapt, Sfântul Nicolae. Prea puțini realizează, însă, că Moș Crăciun e tot… Moș Nicolae! 🙂

Moș Nicolae - Moș Crăciun de ciocolată

Sfântul Nicolae a fost Episcop în orașul Mira, din Asia Mică. După trecerea la Domnul, în vremea cruciadelor, sfintele sale moaște au fost aduse în Europa – la Bari, în Italia.

A rămas în conștiința tuturor ca fiind un om blând și bun, darnic, iubitor, mereu având grijă de cei din jur.

Continue Reading

Mihai Neșu – minunile merg mai departe

Am fost plecată alături de colegii de la Doxologia într-un tur de forță. În două zile, Iași – Oradea – Iași. I-am explicat înainte Mariei mele de ce-o las singură cu bunicii: că urmează să-l întâlnesc pe Mihai Neșu, că el are să-mi povestească despre un super-proiect prin care ajută copilașii bolnăviori și despre un super-plan de extindere a proiectului. În acest context, i-am zis și cine este Mihai Neșu. În viziunea mea de adult stricat, am făcut o separare de planuri: am vorbit despre viața lui de dinainte de accidentare și despre viața de acum. La care Maria a exclamat: „Asta înseamnă să știi să continui ce ai început!”.

Două secunde am avut așa, o uimire-dezamăgire. Părea că nu prea a înțeles ce-i spusesem… Dar am avut prezența de spirit s-o întreb: „Cum adică? La ce te referi?”.

„Păi, da!”, mi-a răspuns. „Era o vedetă atunci când era sănătos. Și era o vedetă adevărată, un model pentru cei din jur. Acum continuă să fie o vedetă și un exemplu pentru noi! Necazurile și problemele de sănătate nu l-au scos din joc!”

Am îmbrățișat-o pe copilă și i-am dat dreptate. Acolo unde noi vedem „fractura”, cei mici văd mai în profunzime, iar înțelegerea pare firească. Așa este. Viața înseamnă continuitate, iar Mihai Neșu ne e, cu adevărat, o lecție.

Mihai Nesu - Mihai Nesu Foundation - Doxologia - Anda Elena Pintilie

Actualul Centru de recuperare pentru copii cu dizabilități neuromotorii Sfântul Nectarie are 200 de metri pătrați și ajută cu diverse terapii peste 100 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 14 ani. Iar listele de așteptare sunt lungi și apăsătoare…

Visul lui Mihai Neșu, visul Mariei-Iulia Băcăran – directorul executiv al Centrului, visul prietenilor Andreea și George Ogăraru, visul multor oameni de suflet este acela de a vedea creat Complexul de recuperare caritabil dedicat copiilor și tinerilor cu dizabilități.

Continue Reading

„Nu poți să fii cu câte o labă în fiecare lume”

Dimineață i-am spus Mariei că e duminică și-i slujbă – dar că e și parada militară de 1 Decembrie, de la care noi două niciodată n-am lipsit. Mărturisesc că eu aș fi vrut la rugăciune, dar eram destul de pregătită pentru „verdictul” ei, de a merge în centru, la petrecere. Însă a făcut ea niște calcule, socoteli… și-a zis că alege să mergem la biserică.

Pe drum, i-am recunoscut că sunt și uimită, și emoționată, și mândră de o asemenea decizie. S-a uitat așa, un pic serios, un pic indiferentă – fără vreo părere de rău – și mi-a răspuns:

– Știi, mami,

Continue Reading

Te simți eliberat după ce ți s-a distrus familia? Dar cu rănile cum stai?…

O să auziți pe mulți dintre cei care au divorțat de curând că răsuflă ușurați și că se bucură, vezi, Doamne, ce bine e în libertate! Înainte de a-i crede pe cuvânt, priviți-le și alinați-le rănile.

Nu intră nimeni într-o căsnicie direct cu gândul la divorț. Nu astea-s planurile de viitor atunci. Deci, n-ai cum să vezi că ți-a crăpat familia – și tu să nu mai poți de fericire.

pahar de vin - singuratate

Da, sunt unii oameni abuzați fizic și emoțional, și bravo lor dacă au avut tăria să iasă din cursa în care au fost prinși. Dar sunt și alte motive care duc la despărțire: neimplicare, plictiseală, oboseală de a trage în aceeași direcție, înșelat, distanțat de prea mult bine. O anume inconștiență și-o lipsă de asumare, un mers pe încrederea că „mie nu mi s-ar putea întâmpla”. Dar se întâmplă. Și se supraviețuiește. Și, da, chiar te ajută Dumnezeu să te ridici și să mergi mai departe. Să fii bine!

Însă, de aici până la a spune ce minunat e să fii divorțat e cale lungă. Și-i o negare a sufletului.

Continue Reading

CM – de la Călin-Mihai la Conventus Mirabilis. Împreună pentru o șansă la viață!

Sărbătoarea de astăzi e pe cât de minunată, pe atât de clară și de… grea. Sfinții Ioachim și Ana au nădăjduit toată viața, până la adânci bătrâneți, că vor fi părinți. Și când visul li s-a împlinit, când au avut-o pe Maica Domnului, după trei ani de la naștere nu au ezitat să împlinească promisiunea făcută în rugăciune: aceea de a-și dărui copila lui Dumnezeu și de a o duce la Templu.

Wow! Cam cât de greu e să-ți vezi pruncul mult așteptat, iar apoi să renunți la el în „favoarea” lui Dumnezeu!? Este, cu siguranță, o cinste – dar câți dintre noi mai reușim să o percepem așa?…

Câți dintre noi suntem dispuși să recunoaștem măcar faptul că pruncii ne sunt împrumut divin, că nu ne aparțin, că brațele noastre sunt făcute ca să-i iubească și să-i îmbrățișeze, dar nu să-i lege definitiv și obligatoriu de noi?!…

Mă întorceam astăzi de la biserică plină de întrebări și de gânduri.

Continue Reading