Tort de mamaliga pentru blog
Blogul Sapte pietre a implinit trei ani!
Poate ai crezut ca invitatia de la finalul postarii aniversare – la tort – o fac doar asa… ca oricum nu vine nimeni! Pai… eu am pregatit ceva.
Arata intr-un fel… se putea si mai bine. Insa, avand in vedere ca am lucrat doar cu o mana (cu mana cealalta o tineam pe Maria in brate) e acceptabil.Reteta e una veche si glumeata. Tocmai de aia, ma reprezinta.
Trei ani cu Sapte pietre!
*** Voi cladi, darama si recladi mereu idei, ganduri, pietre … viata! Voi fi vesela, trista, indragostita, in tonuri diferite de bronz, in tonuri diferite de gri, in toane diferite. Voi fi o piatra, voi fi un puzzle de pietricele si voi juca sotron cu toti copiii. Voi fi un fir de nisip si un munte. Un mare tot si un mare nimic.
Asta spuneam pe 23 iulie 2008, in ziua in care am pus prima piatra la temelia blogului. De atunci, s-au scurs trei ani. Trei ani in care Sapte pietre mi s-a lipit de suflet.
Am nevoie de TINE!
Am multe subiecte in minte. Unele idei sunt si notate, ca sa nu le uit.Am si chef de scris. Ceva ma opreste.Astazi vreau ca TU, cititorul meu, sa te implici!Cautari cu haz si cu necaz (II)
Pentru ca astea nu se sfarsesc in veci 🙂
Ia sa vedem prin ce cautari de pe Google a mai ajuns lumea la mine pe blog in ultima perioada:Blogmeet verde
Am facut-o si pe asta! Am spus prezent la blogmeet! Nu orice fel de blogmeet – ci unul organizat in cadrul competitiei Expeditia Verde.
Au fost prezenti toti cei patru concurenti: Marius Sescu, reprezentantul Iasului, Ovidiu Eftimie de la Brasov, Andrei Crivat – Timisoara si Cristian China-Birta (Chinezul) – Bucuresti, dar si vreo 12 bloggeri ieseni.
Analizam capsuna la un iaurt – prea ca pe blog!
I-am promis lui Costy ca-l astept din concediu cu o analiza de reclama. Ziua de 25 iunie – deadline-ul a trecut – timp in care am avut vreme doar de cateva intrebari in pauza publicitara.
Am avut parte de multe zile nebune – iar nebunia e departe de a se sfarsi.
Asa ca, in seara asta, revazand-o pe coana Chiva mi-am zis: acum, ori niciodata! (Mai ales ca, probabil Costy se reface dupa concediu – nici el n-a scris inca vreo noutate pe blog.)A zis cineva ceva despre coana Chiva? Aaa, eu! Prezent! Eu am zis! Femeia asta ma amuza in aceeasi masura in care ma si dispera. E prea buna si, uneori, prea ca la oras – desi se vrea a fi de la tara.Am castigat un Renault! O lanterna Renault :)
V-am indemnat si saptamana trecuta sa-l sustineti pe Marius Sescu in lupta pentru Iasi. Un Iasi eco, verde, respectat. Un Iasi care ar putea castiga si invinge orase mari si la fel de frumoase – precum Brasov, Bucuresti, Timisoara.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase