Palma care te trezește la viață
Astăzi, mi-am început ziua minunat! Am primit, printr-un comentariu, un mulțumesc neașteptat de la organizatorii concertului care s-a desfășurat săptămâna trecută, la Teatrul Național. Gestul a fost unul deosebit. Cu atât mai mult cu cât scriu de atâtea ori despre lucruri care-mi plac, fără să fiu plătită pentru asta și fără să-i pese cuiva că l-aș promova.
Traumă de profesor
Am scris azi un anume articol. Despre o nostalgie a unui domn profesor pensionar – care folosea o rețetă prin care elevii problemă pe care îi avea, în calitate de diriginte, deveneau, în timp, elevi model. Ideea ar putea fi preluată în zilele noastre. Sau nu. Motivul principal al negării este, așa cum mi s-a explicat, parcă, la indigo – acela că profesorii nu mai au timp. Cu atât mai puțin timp au profesorii diriginți. Pentru că, pe lângă pregătirea lecțiilor la disciplina de care se ocupă, trebuie să întocmească mereu rapoarte, hârtii, dosare, prostii. Maculatură către diverse ramuri ale inspectoratelor școlare și, implicit, ale Ministerului Educației.
Şut în fund – cu brandul pe buze
De multe ori, ne este frică să ieşim din zona de confort. În acelaşi timp, ne plângem de tot şi de toate. Ne învărtim într-un cerc vicios şi ameţim. Căutăm pe cineva care să ne salveze şi găsim doar binevoitori – care să ne înfunde. Şi ne rotim, şi iar ne plângem şi iar ne învelim bine, ca să credem că atât ne e plapuma.
Observ aceste aspecte şi la noi, oamenii – luaţi unul câte unul – dar, şi la firme. În acelaşi timp, mă bucur cu tot sufletul de excepţii. De indivizi care-şi iau inima în dinţi şi pornesc să-şi transforme visele în realitate. Nu ştiu cum e prin alte părţi, dar Iaşul musteşte de oameni faini şi de idei creative, de branduri născute din pasiune şi din muncă multă.Job adecvat pentru Motanul Încălțat
Se tot vorbește despre papucul Cenușăresei ori despre pantofii gâscanului – și, se tot promovează personaje din acestea, care prea puțin au avut grijă de încălțările lor! E nedrept pentru un biet motan, bun străjer al stăpânului său, aducător de bogății și faimă, bun păstrător al luciului de pe cizmulițe! Spune-mi drept, n-ar merita Motanul Încălțat mai multă atenție? Spune-mi drept, de când nu ți-ai mai amintit de el? Recunosc, cu rușine în glas, că și eu – deși-s mamă de aproape trei ani – încă nu ajunsesem la povestea asta. Până acum câteva zile. Când am spus-o din scoarță în scoarță copilei mele și am fascinat-o, de-a dreptul. De atunci, Maria ne fură papucii și se prezintă a fi mieunătorul personaj, fain încălțat, grabnic țopăitor, în așteptare veșnică de aplauze și, dacă se poate, de bomboane.
Noul cod al bunelor maniere
Se spune că-i un ghid actualizat, pentru un comportament adecvat. Așa că acest ghid, pe lângă sfaturi despre cum să te comporți la o petrecere, cum să tușești sau cum să saluți mai frumos, aduce reguli de comunicare și pentru mail-uri, sms-uri sau vorbitul la telefonul mobil.
Noul cod al bunelor maniere este semnat Silke Schneider-Flaig și, la citirea lui, am trăit tot felul de stări. Unele reguli sunt la mintea cocoșului și destul de accesibile pentru toată lumea. Altele ar fi ciudate, chiar și pentru mine, dacă le-aș vedea prea des puse în practică :).
Social Media Summit Iași 2013
Am așteptat cu emoție ziua de ieri și nu am niciun motiv să-mi regret stările. Organizatorii s-au întrecut pe ei înșiși, speakerii la fel. Per total, mi-am îmbogățit cu mult cunoștințele, referitor la strategiile eficiente de promovare prin rețelele sociale. Chiar dacă multe dintre discuții au avut în centru companiile, informațiile nu au fost de neglijat nici pentru bloggeri. Pentru că, până la urmă, și noi trebuie să știm ce vor companiile. Pentru că și noi trebuie să știm ce să cerem companiilor. Pentru că – exagerând un pic – și noi putem face afacerea noastră din blog și putem folosi unele idei, ca și cum am fi o mică firmă. Nu în ultimul rând, pentru că am putea avea, într-un viitor, o companie :).
Mâine răspund la SMS!
Astă noapte am dormit vreo șase ore. M-am trezit fericită, dar extrem de obosită! În toată perioada somnului făcusem live blogging de la SMS!
Am râs copios și am găsit diverse explicații pentru hărnicia mea. Cea mai reală este, însă, emoția cu care aștept evenimentul de mâine. Am lucrat ca turbata zilele astea, la redacție, ca să pot să fiu liberă mâine – fără să mi se simtă lipsa prea mult. M-am rugat ca niște persoane importante să nu facă vreo conferință de presă și încă mă rog ca mâine (și, în general) să nu se dărâme vreo școală și să nu se înjunghie vreun elev. Pentru că, dacă totul va fi în regulă, voi fi și eu, toată ziua, la SMS!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
