• Te-Ve(de),  Vorbe de duh

    Cercetare mai mult sau mai puțin serioasă pe baza filmelor de Crăciun de pe Diva

    Am studiat intens filmele de Crăciun de pe Diva. Trei zile, ca-n povești. Psihic sunt încă ok, nici entuziasmată în căutarea marii iubiri, nici debusolată că-n filme e happy end și la mine termenii ăștia există doar separat – adică happy și end! 😉

    Față de fată care se uită la filme pe Diva

    Conform cercetărilor, la fel ca și în sezoanele trecute, scenariul e cam același. În general, avem un om care începe filmul neîncrezător în spiritul Crăciunului și care sfârșește în mrejele minunatei sărbători. Nu doar atât, dar își mai și găsește marea iubire! Miracol!

    În procent ridicat,

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Azi mi-e dor. Și mi-e bine așa

    Azi mi-e dor - Anda Elena Pintilie

    Azi mi-e dor…

    Azi îmi permit să-mi fie dor.
    Zâmbesc ușor
    și plec în călătorie cu sufletul,
    cu mintea, cu totul.
    Privesc spre cele ce-au apus,
    le mângâi și le-mbrățișez,
    șterg lacrima, un pic oftez…

    Respir adânc și mulțumesc

  • Ale tinereţii valuri,  Vorbe de duh

    Povestiri din patul cel mare și gol

    E minunat să ai un pat uriaș, un pat în care să te poți pierde și în care să te regăsești, totuși, în brațele persoanei iubite.

    Îmi place mult imaginea aceasta. O ador! O ador, în ciuda faptului că îmi aduce în amintire o etapă dureroasă a vieții mele.

    Când mi-a plecat omul de acasă și n-a mai fost să fie omul meu, am rămas singură. Nu doar în viața de femeie, ci și în patul cel mare și gol.

    N-am fugit de prea multe suferințe fizice sau sufletești care mi-au apărut, de-a lungul vremii, în cale. Dar de venirea serilor, pe-atunci, fugeam. Pentru că urma să întâlnesc ceea ce pe timpul zilei mai reușeam să evit. Întâlneam realitatea din patul mare și gol. Și tot mă chinuiam să nu o conștientizez și să nu o percep în întregime. Închideam ușa la dormitor, stingeam lumina și mergeam orbecăind până la pat. Mă așezam pe marginea marginii lui, ghemuită și apăsată de frământări.

  • Vorbe de duh

    Vegetarian o zi pe lună – pentru binele planetei?!

    Ați auzit-o pe aia cu… hai să fim vegetarieni o zi pe lună ca să facem bine planetei?

    Vai de capul meu, nici nu mai știu dacă să râd sau dacă să mă crucesc! Dar cum să-mi fac cruce, vrei să mă considere cineva maică?!

    Anda si marul

    Băi, frate! Facem bine planetei numai dacă ne prezentăm… interesanți?! Astfel nu-i ok? Firescul și viața de zi cu zi miros urât sau ce?

    Mi se atrage atenția că vorbesc cam mult despre Dumnezeu și c-ar trebui să-L elimin sau să-L țin mai mult pentru mine. Că nu e cool și că poate deranjez pe cineva… Dar dacă altcineva trăncănește despre Univers, despre astrele care s-au aliniat nu știu cum, mulți se înghesuie să aplaude și să se minuneze.

    Mi se recomandă să fac meditație și alte tehnici de relaxare, de concentrare și de conectare

  • Haz de necaz,  Vorbe de duh

    Nu știu alții cum sunt… dar eu nu ascund copilul sub pat! :)

    Dintre toate reproșurile stupide care mi se aduc, în topul topului zace dilema: Da’ tu de ce tot spui că ai un copil? Vrei să nu se mai uite nimeni la tine?!

    Ăăăă, măi dragilor! Recunosc că am un copil – simplu – pentru că-l am! Pentru că-i bucuria și mândria mea! Pentru că-i realizarea cea mai mare a vieții mele, singura de până acum care chiar contează și care nu-și va pierde valoarea în timp! Un bărbat poate c-o să mai am, poate că nu. Dar cum își poate imagina cineva c-aș ieși chiar și până la colț cu un om căruia să-i ascund o asemenea informație? Pe urmă ce fac, ascund și copilul sub pat?!

    12 decembrie - surpriză împăturită - ziua fetelor mamă + fiică - calendar pentru copii

    Măi dragilor preocupați de soarta mea.

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Voia mea sau voia Ta? Unde-i (ne)fericirea?

    Nu prea putem trăi fără să ne facem scenarii în capul nostru. Unele-s înspăimântătoare, și-atunci e bine să ieșim din coșmar. Altele, din contra, sunt de un optimism debordant. Și tot bine e să ne trezim! Căci realitatea – realitatea le întrece pe toate! Zbang! E de ajuns o clipă să se facă țăndări gânduri întregi, zile întregi de presupusă visare, de totală închipuire!

    În ciuda fundului de pământ pe care simt adesea că-l iau, sunt recunoscătoare când mă trezesc la viața cea adevărată! Și atunci înțeleg că-n toată vraiștea din dorințele mele și din ceea ce cred c-ar fi bine pentru mine… ar fi vai și-amar să caut și să mă lupt pentru a împlini „voia mea”.

    Am eu habar ce-i aia?