Revenită la 30 de ani
13 zile fără Facebook. Adică, de pe 19 – până pe 31 august. Revenire greoaie pe 1 septembrie… 🙂
Am reuşit faza asta – cură de Facebook! Am reuşit să trăiesc şi fără televizor, tot sejurul la mare. Cercei nu mi-am pus nici până acum – deci, urechile şi multitudinea de agăţători coloraţi mi-au fost, deopotrivă, la cură. Din păcate, la o altă cură am fost supusă la întoarcerea acasăFericire cu picioarele pe pământ
Oricât de mult m-aș stresa, încercând să privesc lumea de la înălțime – ajung destul de repede cu picioarele pe pământ. Sunt cunoscută ca fiind una de la petrecere, care și-a adus balerinii în geantă. Poate că m-ar deranja remarcile răutăcioase dacă, după schimbarea pantofilor, tălpile mele n-ar dansa de bucurie. Dar, cum ele îndeplinesc de minune funcția unei seri perfecte – dans, dragele mele, dans! – nestingherită voi continua să fiu aia cu papucii de schimb.
Cea mai TRENDI în parcarea goală
Pe principiul… eu şi trendi, baba şi mitraliera, fetele de la trendi.ro au încercat să mă descoase… pentru a afla cât de trendi sunt eu! Mai trendi decât mitraliera babei? 🙂 Decideţi voi.
Plastiliceală în familie
Astăzi, am cumpărat câteva lucrușoare pentru copiii din campania Mărțișor de jucărie. Creioane colorate, carioci, plastilină. Plastilinăăă! Mi-am dat seama că nu am mai avut activități de genul ăsta din copilărie. Prin urmare, mi-am dat seama că nici Maria nu știe de plastilină. Așa că, am cumpărat o cutie și pentru noi.
Mă înșelasem. Maria știa de plastilină. Aha, ca la Art Attack!, mi-a spus ea – și, m-a dat pe spate :). Știa ce-i aia, dar abia acum se pregătea să se joace. Între timp, acasă a apărut și George. Toți trei am tras aer în piept și ne-am pus pe fapte mari.
Copăceii – mărțișoare vii
George ne-a oferit, în loc de mărțișoare, copăcei. Și… un moment plăcut, în care am plantat în familie. Bineînțeles, după ce a săpat el gropile :). Tati grădinărește! Ca Iepure!, tot țipa Maria, veselă nevoie mare!
Oficial – în concediu
Pentru opt zile lucrătoare. Zece, în total. Primul gând mă duce spre odihnă. La stat cu picioarele în sus, în iarbă albastră, privind cerul verde… Cum n-am nici de unele, nici de altele, iar picioarele îmi sunt destul de bine înfipte în pământ, presimt că de somn prea mult nu va fi vorba. Că eu, nici în așteptarea primăverii nu dorm! 🙂
Bateriile mi le voi încărca, însă, cu siguranță! Pentru… măcar șapte motive:
Te salut, generație-n blugi!
Cu măcar o generaţie înaintea mea, e frate-meu. Pe el îl ţin minte tânjind la o pereche de blugi. Pe el mi-l amintesc, fericit, cu prima lui pereche de blugi!
Ce uimiţi am fost, mai târziu, când în Dallas toţi mergeau la vaci îmbrăcaţi în pantaloni denim… Elegănţeala de la noi era o simplă costumaţie de cowboy…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
