Când fetițele au cuc

În seara asta, Maria s-a oprit în dreptul unui copil frumos, cu părul lung și cârlionțat și, cel mai important – cu tricicletă!
Eu îi spun Mariei: Da, fetița are tricicletă!
După câteva secunde, se aude tatăl copilului: Leonard, apasă pe buton, ca să cânte!
Ups!… Asta mi-a amintit de un moment din copilărie, care m-a marcat foarte tare. Aveam vreo patru ani și eram la mare. Atunci am văzut cel mai frumos păr blond din lume! La un copil mai mic decât mine, care se juca în nisip. Părul cădea în inele, până mai jos de umeri. Avea volum și o strălucire aparte. Eu și părul meu negru eram fascinați! Ce fetiță frumoasă, ce păr minunat are!, îmi spuneam.
Când fetița s-a ridicat din nisip, privirea mi-a fost zdruncinată. Vai, săraca!, gândeam eu. Fetița asta e bolnăvioară! Are cuc!

Citește și:

*** Cum am devenit eu fată
*** Când o să mă fac mare – planuri de viitor din trecut
*** Și eu am spus lucruri trăsnite…