Rusine, rusine, de 152 de ori RUSINE!

La fel ca si acum doi ani, am „sarbatorit” ziua de 24 ianuarie in fata televizorului. Nu m-au impins curiozitatea, nici dragul – in Piata Unirii. Nu am vrut sa cer vreunui reprezentant politic un autograf, nici n-am vrut sa fac poze. Nu am vrut, nici macar, sa particip la huiduieli.
Am sperat, insa, la putina decenta si demnitate. Si-am primit… Cu varf si indesat.
Acum doi ani, m-am legat de discursurile pompoase. Dar am apreciat faptul ca nu s-a facut politica, decat cu perdea. Intr-un comentariu, mi se atragea atentia ca linistea a fost „cauzata” de faptul ca, pe atunci, PDL+PSD= LOVE.
Astazi, lucrurile s-au schimbat. Si LOVE nu mai exista. Hai, pa!

Sa vedem ce s-a intamplat astazi. Evenimentul a fost transmis doar de catre Antena 3 si Realitatea TV, in cadrul unor emisiuni in care se si vorbea din studio. Asta a stirbit un pic declaratiile.
Rusine, TVR! La Televiziunea Romana, atat pe programul 1, cat si pe programul 2, erau emisiuni de divertisment. Lumea huiduia, Horia Brenciu si Fuego cantau de mama focului, tinand prostimea in ceata. Rusine, TVR! Sunt foarte curioasa de felul in care vor arata stirile. Cat de curate si de lustruite vor fi…

Primul a vorbit, ca de obicei, primarul Gheorghe Nichita. Tot cu fituica la el. Da… rusine! A fost neinteresant pentru cele doua televiziuni – prin urmare, discursul sau a fost unul de fundal, in timp ce, din studio, se analizau huiduielile de „bine ati venit” pe care le-a primit presedintele.
Totusi, la Antena 3, am reusit sa inteleg ce spunea Nichita. Era ceva despre „sperantele romanilor” si despre „respect”. Si rugamintea de a se lasa de-o parte patimile politice si de a cinsti cum se cuvine aceasta sarbatoare.

Sincera sau nu, rugamintea parea sa calmeze spiritele. A urmat, insa, presedintele CJ, Constantin Simirad. Valeleu, are vorbele la el!, am gandit eu, cand am vazut ca nu-l mai insoteste, ca in anii trecuti, hartia. Hopa!, televiziunile isi indreapta si ele atentia catre discursul liber… si ce-mi aud urechile?! „Nu iesenii au organizat acest miting! Din pacate, tot cei de la Bucuresti au venit sa ne strice aceasta sarbatoare! (…) Noua nu ne-ar fi dat niciodata prin cap sa incalcam legile ospetiei!”. Dupa ce i-a facut pe cei care ar fi pus la cale „manifestarea odioasa” niste oameni cu satisfactie de „pubertini intarziati”, a incheiat cu „domnule primar, sa va fie rusine!”
Nu-mi venea sa cred! Ma uitam la o cearta intre elevi de clasa a IV-a si nu stiam eu? Rusine, domnule Simirad! Ati promis Puterii ca va fi liniste si pace si nu ati reusit sa puneti botnita lumii? Nu stiam ca iesenii sunt niste fericiti, cu salarii si pensii intregi, cu mese imbelsugate si cu nicio nemultumire. Nu au huiduit ei – altii! Se repeta treaba cu pixelul albastru si, in lipsa de Funeriu, ati aparut dumneavoastra, salvator al bunatatii si al inocentei iesene…
Nu sunt un fan al huiduielilor si chiar imi permit sa am pretentia ca ziua de 24 ianuarie sa fie respectata. Ma refer la Mica Unire, da. Dar, daca oamenii, de la mic la mare, nu respecta nimic – si apareti dumneavoastra, cu discursul acesta, rezolvati ceva? Da – ati rezolvat cazul. A rezultat o multime si mai furioasa.

V-a completat Teodor Baconschi, ministrul de Externe. „Acest tip de manipulare nu reprezinta fruntea senina a iesenilor!” Oau!, eu si fruntea mea senina ne-am prapadit de ras! Neagra de/ din mine s-a inseninat atunci cand a aflat ca „tot ce-a fost mai rau e deja in spatele nostru”!

Mi-a parut rau, foarte rau, ca in hora rusinii a fost implicat si Inaltpreasfintitul Parinte Teofan. In 2009, acesta ne spunea ca „24 ianuarie este zi de sarbatoare, dar si o zi care provoaca”. Ne provoaca sa ne punem intrebari, sa cautam raspunsuri. „Am reusit sa prelungim duhul unirii pana astazi in sufletele noastre?”… Si azi s-a aflat, inca o data, raspunsul cel rusinos…

A urmat presedintele Traian Basescu. „Ultimii ani reprezinta o perioada in care toti ar trebui sa intelegem ca modernizarea statului roman nu este o himera, o lozinca, o dorinta a cuiva, ci o necesitate a romanilor”. Nu a mai repetat atat de des „avem nevoie”, dar nici nu s-a lipsit, in totalitate, de aceasta exprimare. Si a incheiat cu „La multi ani si putere sa va faceti tara asa cum vreti”.
Intreg discursul a fost acompaniat de huiduieli. De fapt, cred ca doar mi s-a parut. Sau… nu mai stiu! Sa-mi fie rusine!
Sa-mi fie rusine ca fac parte dintr-o lume care nu mai respecta valoarea, nici adevarul. Sa-mi fie rusine ca, la 152 de ani de la Unirea cea Mica, sarbatoarea nu mai reuseste sa-mi provoace niciun fior in suflet, ci doar greata. Sa-mi fie rusine ca nu respect nici dreapta, nici stanga, nici centrul, nici strambul! Si sa-mi fie rusine pentru tot ce n-am scris, dar vi s-a parut ca ati citit.