Rezumat din Piaţa Unirii

În dimineaţa asta, am plecat cu ţintă de acasă, spre Piaţa Unirii. Mi-am dorit să fiu acolo. Să simt fior de sărbătoare.

Am avut inspiraţia să nu stau în vreo staţie, ci am mers pe jos. Din Alexandru, am traversat pasarela şi am ajuns în zona gării. Acolo, taximetriştii erau la bârfă. Când am trecut prin dreptul lor, unul mi-a făcut semn spre maşină. L-am refuzat. Mergeţi spre Piaţa Unirii?, mă întreabă. Îi răspund, în timp ce mă îndepărtam. Să stigaţi bine pe acolo! Aţi mâncat, da?!, ţipa grijuliu, din urma mea…
Tot în gară, în staţie, a oprit un 6. Un tramvai plin, din care a coborât toată lumea. Tramvaiul întorcea pe la Billa, căci spre centru – circulaţia era oprită. Mai bine de trei sferturi dintre oameni mergeau şi ei spre Piaţa Unirii. Erau grupuri, grupuri. Cu toţii comentau. Mulţi dintre ei erau curioşi dacă Traian Băsescu va veni să petreacă alături de noi. Alţii se mândreau că sunt români. Alţii repetau, preventiv, noţiuni de istorie. Să nu-i întrebe vreun reporter ce zi e azi şi să nu ştie, ori să vorbească prostii.
De la Colegiul Naţional, maşinile nu mai puteau înainta. Oamenii da, dar numai pe trotuar. În faţă la Cinematograful Victoria începuse să se umple. Piaţa Unirii era şi ea destul de aglomerată, iar de pe scenă se cânta muzică populară.

Spre ora 10, Mitropolitul Teofan a ţinut o slujbă de Te Deum şi un cuvânt scurt. A urmat primarul Gheorge Nichita, care a fost lăsat să-şi spună discursul – fără să fie, neapărat, şi ascultat. După el – a vorbit cineva… nu-mi dădeam seama cine-i, că nu-l auzeam de huiduieli. Tot ce puteam să bănuiesc era partidul din care făcea parte. Misteriosul şi portocaliul personaj era prefectul Dragomir Tomaşeschi. Aceleaşi huiduieli, mai intense, parcă, au fost şi în momentul în care s-au depus coroane şi a fost rostit numele preşedintelui. Un preşedinte absent.

La fel de absent a fost şi preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Simirad. După tărăboiul de anul trecut… zău dacă am simţit lipsa cuiva! N-am simţit lipsa nici celorlalte discursuri, ale lui Crin Antonescu, Victor Ponta sau Daniel Constantin – personalităţi prezente, care s-au mulţumit doar să fie pe scenă şi să facă, apoi, băi de mulţime.

În timp ce se dansa Hora Unirii, unii, mai nerăbdători, se aşezaseră deja la rând, aşteptând mâncarea promisă – fasole cu cârnaţi, colaci şi vin fiert.

Ce pozaţi, doamnă? Foamea?!, m-a întrebat un nene. Cam aşa… În acel moment mă uitam la oameni, cum stăteau ei în poarta Muzeului Unirii… aşteptând o porţie de mâncare….

Lumea a îmbinat of-urile cu buna dispoziţie şi, per total, în Piaţa Unirii, a fost un eveniment reuşit. Mi-a plăcut că, după discursuri, gardurile au fost date la o parte. Publicul s-a apropiat de scenă, iar străzile au putut fi străbătute în voie. Muzica populară a fost apreciată din plin, de oameni de toate vârstele.

Când m-am întors spre casă, un grup de tineri cânta: Ole-ole-ole-olaaaa, Romania-i ţara mea!!! O doamnă, puţin obosită, puţin arţăgoasă, puţin tristă, a spus: Ole, ole, dar când se duc la vot dorm pe ei…

În loc de concluzii
Azi e sărbătoare. Avem nevoie de astfel de sărbători. Avem nevoie să nu ne uităm istoria şi să strecurăm, în viaţa noastră plină de mizerii, câte un strop din câştigul unui 24 ianuarie.

S-ar putea să-ţi placă şi...

10 comentarii

  1. PE mine manifestarea m-a lăsat rece. Trecât peste faptul că aveam examen de la 11, şi circulaţia mi-a dat peste cap planurile, am întâlnit nişte pensionari care mi-au tăiat calea luându-mă la rost de ce mă grăbesc, de ce nu stau să ascult, ca să mai învăţăm şi noi, tineretul din ziua de azi…
    M-am întristat. Aş fi vrut să particip, dar… 🙂

  2. „Azi e sărbătoare. Avem nevoie de astfel de sărbători. Avem nevoie să nu ne uităm istoria şi să strecurăm, în viaţa noastră plină de mizerii, câte un strop din câştigul unui 24 ianuarie.”

    Sunt total de acord, dar totusi sa-mi explice cineva de ce in scolile de astazi aceasta traditie nu se mai poarta??? De ce noi, elevii, nu trebuie sa vorbim si sa ne amintim cu cadrele noastre didactice de zilele, de sarbatorile nationale, de lucurile ce ar trebui sa ne lege de tara asta si care totodata ar trebui sa ne mentina PATRIOTI? De ce??? Eu cred ca stiu sau cel putin imi dau o parere: TARA NE VREA PROSTI! Pacat… Si apoi se mai mira cei de la putere si cei cu o varsta demna de respectat „De ce tineretul din ziua de azi…?”… continuarea cred ca o puteti ghici si dumneavoastra.
    P.S. Simteam nevoia sa ma descarc undeva. Multumesc!

    1. Ai dreptate. Dar, nu trebuie generalizat. Se mai face treabă – în unele şcoli.
      Însă, nu trebuie să ne limităm la atât. Familiile ce fac? Se sărbătoreşte în familie? Noi i-am cumpărat Mariei un steguleţ şi am făcut hora prin casă! 🙂

  3. MM, astazi am dansat impreuna cu elevii mei Hora Unirii si ne-am amintit de Cuza si de Unire. De asemenea, a avut loc si un concurs intre elevi pe aceasta tema…Deci, sunt scoli in care se mentine traditia de care vorbeai. Nu generaliza!

  4. Recunosc ca, spre rusinea mea, nu stiam la ce se aduna lumea in Piata Unirii. Ca un protestatar de fotoliu ce sunt, speram sa fie un miting din ala cu „Jos base!”.
    Acum mi-e pofta de fasole cu carnati, puteai macar sa faci o poza cu oala cu mancare 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *